Diversificarea ofertei de produse și servicii a restaurantului SC Casa Doivic SRL

Cap. 1. Oferta de mărfuri şi servicii

Conţinutul ofertei de mărfuri şi structura acesteia

Producţia realizată în vederea satisfacerii nevoilor de consum se confruntă cu cerinţele societăţii, în cadrul pieţei, sub forma ofertei de mărfuri.

Oferta de mărfuri este o categorie a pieţei, strâns legată de cererea de mărfuri.

Oferta de mărfuri cuprinde toate produsele destinate satisfacerii consumului prin intermediul circulaţiei, respectiv, atât bunuri şi servicii destinate consumului intermediar sau formării brute a capitalului fix, cât şi bunuri sau servicii care asigură consumul final al populaţiei.

Un alt aspect necesar definirii ofertei de mărfuri se referă atât la un anumit volum de bunuri şi servicii, cât şi la un proces de mişcare a acestora de la producţie la consum. Drept urmare, în cadrul ofertei, se disting două elemente principale:

- fondurile de mărfuri aflate în reţeaua de distribuţie în cursul unei perioade spre a fi realizate - aşa-zisa ofertă reală sau efectivă.

- stocurile de mărfuri existente în diferite verigi ale circuitului economic – aşa-zisa ofertă pasivă.

De aici rezultă că toate produsele care alcătuiesc oferta de mărfuri trec inevitabil prin stadiul de stocaj, îmbrăcând forma de stoc înainte de a fi vândute definitiv consumatorilor.

„Fondul de marfă” reprezintă cantitatea negociată şi primită de comerţ. De aceea, oferta totală este compusă din:

- fondul de mărfuri negociat şi primit de comerţ;

- stocurile rămase din perioadele anterioare.

Oferta de mărfuri mai poate fi definită având în vedere atât producţia autohtonă, cât şi importul de mărfuri.

Un alt aspect important al ofertei de mărfuri este legat de dinamica ofertei, care reflectă, în permanenţă, trecerea de la condiţiile actuale la posibilităţile viitoare ale producţiei, respectiv trecerea de la oferta reală, la oferta potenţială.

Oferta de mărfuri se poate clasifica în funcţie de mai multe criterii.

Spre exemplu, după destinaţia produselor în procesul de consum, oferta de mărfuri prezintă următoarea structură: produse destinate consumului final („bunuri şi servicii de consum”), care reprezintă ansamblul obiectelor materiale sau imateriale realizate pentru satisfacerea directă a nevoilor umane. Fac excepţie: locuinţele, deşi sunt realizate pentru satisfacerea nevoilor individuale, sunt considerate ca investiţii neproductive; bunuri şi servicii destinate consumului intermediar („bunuri şi servicii productive”), care reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor oferite agenţilor economici antrenaţi în acţiuni lucrative, pentru a se consuma în procesul de producţie, în vederea realizării altor bunuri sau servicii. Exemplu: pielea pentru confecţionarea îmbrăcămintei sau încălţămintei; produse de echipament cuprinde bunurile utilizate în organizarea şi desfăşurarea unui proces de producţie şi a cărui durată de viaţă este de cel puţin un an (utilaje, maşini, clădiri).

În funcţie de durata de viaţă a diferitelor categorii de produse, avem: bunuri nedurabile (cuprinde articole de uz curent, de mare difuziune, în general standardizate; se caracterizează printr-o vânzare în masă, adresându-se practic tuturor categoriilor de consumatori; sunt substituibile în procesul de utilizare; exemplu: mărfurile alimentare, ziarele, detergenţii etc.); bunuri durabile (are în vedere produse de folosinţă îndelungată, caracterizate printr-o perioadă relativ mare de utilizare şi printr-un anumit grad de finisaj şi tehnicitate; nu sunt distruse în timpul consumului, într-un act de consum se uzează progresiv, iar după perioade lungi de utilizare rămâne o anumită valoare reziduală (exemplu: articole de îmbrăcăminte, automobile, televizoare, aparate casnice).

În funcţie de criteriul merceologic, avem următoarele grupe de produse: grupa produselor alimentare (cuprinde un ansamblu foarte larg de bunuri destinate, în special, consumului final, participând la satisfacerea nevoilor fiziologice ale consumatorilor; sunt produse de uz curent; sunt distruse în timpul consumului; au un grad de perisabilitate mare, având un anumit termen de garanţie, necesitând condiţii de păstrare, conservare şi au limite de întrebuinţare; producerea şi circulaţia mărfurilor alimentare sunt reglementate în orice ţară, prin acte normative cu caracter de lege; grupa produselor nealimentare (satisfac cerinţe foarte variate, incluzând atât trebuinţe de ordin fiziologic, social-cultural şi de confort ale populaţiei, cât şi trebuinţe ţinând de consumul intermediar sau de stocurile de investiţii; oferta de produse nealimentare este mult mai mare; piaţa acestor produse se caracterizează printr-o mare mobilitate, mărfurile respective înlocuindu-se în consum cu mai multă uşurinţă; procesul de înnoire, în cadrul acestui segment al ofertei este foarte complex, variind în limite foarte largi de la o grupă la alta de produse; pentru activitatea comercială este necesară o grupare a produselor nealimentare, având în vedere criteriul funcţionalităţii: textile – încălţăminte; metalo-chimice; electronice şi electrotehnice; mobilă; materiale de construcţie; produse petroliere; combustibil; articole de librărie; produse farmaceutice etc.

În funcţie de locul produselor în consumul populaţiei şi modul de solicitare a acestora de către consumatori oferta se grupează în bunuri primare de consum, destinate satisfaceri nevoilor fiziologice ale populaţiei: hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă etc; bunuri de necesitate medie, destinate satisfacerii nevoilor de confort, întreţinerea sănătăţii, petrecerea timpului liber etc; bunuri de prisos sau de lux, în majoritatea lor sunt produse cu o semnificaţie mai mult socială, posesie sau cumpărarea lor producând o satisfacţie episodică sau mai puţin practică, potenţialul de consum devenind astfel nelimitat. Pentru comerţ, această grupă are o semnificaţie deosebită.