Înnoirea Produselor și Diversificarea Ofertei de Mărfuri

Multiplicare şi înnoirea continuă a sortimentului de produse în cadrul pieţei, reprezintă o reflectare a modificărilor profunde care intervin în nevoile de consum, în mecanismul formării şi satisfacerii lor. La acestea se adaugă faptul că deprecierea fizică, scăderea utilităţii unui produs este amplificată continuu de deprecierea funcţională, în special prin apariţia de noi produse. Drept urmare, procesul de diversificare a ofertei de mărfuri îmbracă două importante aspecte:

- lărgirea continuă a gamei sortimentale prin apariţia produselor noi, care se adaugă celor existente şi schimbarea structurii sortimentale prin înlocuirea unora dintre ele cu produse noi

- diferenţierea şi individualizarea ofertei în procesul concurenţial

Lărgirea continuă a gamei sortimentale prin apariţia produselor noi şi schimbarea structurii sortimentelor, prin înlocuirea unor dintre acestea cu noile produse

Noţiunea de produs nou are în vedere un bun material ce prezintă elemente constructive, funcţionale, fiabilitate, mentenabilitate, valenţe estetice, ergonomice, comerciale, precum şi componente acorporale deosebite, realizat în vederea satisfacerii superioare a cerinţelor de consum sau a acoperirii unui spectru mai larg de nevoi.

Dată fiind întinderea ariei de aspecte acoperite de noutate, în acest domeniu produsele noi pot fi grupate astfel: produse absolut noi, care apar pentru prima dată pe piaţă, cum a fost de exemplu, la vremea sa, televizorul; produse noi cu caracteristici funcţionale superioare, diferite de cele existente pe piaţă, contribuind la satisfacerea unor necesităţi rezolvate şi anterior cu alte mărfuri similare, cazul televizorului color; produse ameliorate, care au parametri funcţionali, estetici şi comerciali superiori celor ai bunurilor existente, cum ar fi, de exemplu, cazul televizoarele ameliorate fie în direcţia multiplicării canalelor de recepţie, sau adăugarea unor noi funcţionalităţi; produse ce lărgesc gama sortimentală existentă prin crearea de varietăţi noi ale aceluiaşi bun, cazul televizoarelor diversificate în funcţie de mărimea ecranului, pentru a contribui la satisfacerea tot mai deplină şi întrun grad mai ridicat a exigenţelor consumatorilor.

Un alt aspect, care trebuie avut în vedere în legătură cu înnoirea produselor şi diversificarea ofertei, se referă la faptul că produsele care apar, formând oferta din cadrul pieţei, pot avea o “viaţă” mai lungă sau mai scurtă, fiecare conturându-şi propriul său “ciclu de viaţă”.

Noţiunea “ciclul de viaţă al unui produs” desemnează perioada în cadrul căreia bunul respectiv există pe o anumită piaţă, respectiv intervalul cuprins între finalizarea produsului de către producător şi vânzarea sa prin intermediul unui vânzător către consumatorul final sau intermediar. Ciclul de viaţă al produselor nu trebuie confundat cu durata de viaţă fizică sau cu ciclul de utilizare a acestuia, care are în vedere timpul scurs între faza finală a fabricaţiei unui exemplar dintrun produs şi distrugerea sau casarea sa de către consumator.

De la apariţia sa în cadrul pieţei şi până la dispariţia de pe piaţă, un produs parcurge anumite faze, care au următoarea succesiune:

- apariţia pe piaţă a produsului;

- creşterea cererii şi respectiv a ofertei pe piaţă pentru produsul în cauză;

- maturitatea, care corespunde etapei în care produsul a atins limitele de saturaţie ale pieţei;

- declinul, fază în care produsul este mai puţin cerut de consumatori şi care se încheie cu dispariţia lui de pe piaţă.

Ciclul de viaţă fiind specific fiecărui produs, durata de anasamblu a acestui ciclu de viaţă cât şi a fiecărei faze care îl compun, poate să difere în funcţie de tipul produsului, de tirmul în care apar pe piaţă alte produse care înlocuiesc total sau parţial pe cele existente, precum şi de alte fenomene generate de evoluţia societăţii moderne.

Atât pentru producători, cât şi pentru comerţ, cunoaşterea fazelor ce compun ciclul de viaţă al produselor, precum şi a factorilor de influenţă ai acestuia, prezintă o însemnătate practică deosebită, servind la fundamentarea măsurilor menite să asigure posibilităţile ca orice produs nou să supravieţuiască un timp mai îndelungat alături de celelalte, în condiţiile unei eficienţe economice corespunzătoare atât pentru activitatea de producţie, cât şi pentru cea de comercializare.