Metode Moderne de Comerț în România

Rezumat

Spre deosebire de comerţul tradiţional, formele comerţului modern, în special hipermarketurile şi magazinele de tip discount, au convins, anul trecut, din ce în ce mai mulţi cumpărători să le calce pragul.Formele de comerţ tradiţional (magazine mici, buticuri) se află pe un trend descendent. Tendinţa este mai accentuată la nivelul întregii ţări unde ponderea acestor tipuri de magazine este relativ constantă.

Cuvinte cheie : Comerţ

Hipermagazin

Supermagazin

Vânzare ‘home-party’

Comerţ electronic

Automate

2. Introducere

2.1. Comerţul este unul dintre acele lucruri pe care le înţelegem în mod natural, dar întâmpinăm dificultăţi atunci când trebuie să-l definim. Etimologic, termenul de comerţ vine din cuvântul latin „comercium” prin care se desemna schimbul efectuat cu ceva sau cu cineva.

2.2.Scurt istoric al comerţului

La început, oamenii trăiau din ceea ce produceau ei inşişi. Adică ei vânau singuri animalele pe care le mâncau, culegeau singuri plantele de care aveau nevoie, îşi construiau singuri casele, îsi confecţionau unelte, fiind mult mai puţin dependenţi unii de ceilalţi.

La un moment dat, s-a simţit nevoia schimbului.Aşa a apărut trocul. Acum oamenii nu mai erau nevoiţi să producă tot ce consumau, puteau obţine unele bunuri de la alţii. Totuşi, trocul nu era tocmai comod deoarece schimburile care se făceau erau puţine.În cele din urmă, dintre toate bunurile care puteau fi schimbate, s-a ajuns ca unul să fie considerat unitate de schimb universală. Este vorba despre un fel de proto-bani: scoici, pietre, piei de animale, vite etc. În funcţie de nevoile oamenilor din zona respectivă, era folosit un anumit tip de “monedă“ . Trocul s-a descompus atunci în două operaţiuni:vânzarea şi cumpărarea. Pornind din acest moment, a început adevăratul comerţ.

Începând cu secolul al XI-lea se poate însă vorbi de o adevarată “revoluţie comercială” , în cadrul căreia reprezentanţii unor schimburi mai largi şi mai diversificate între domenii şi zone s-au înfruntat cu adepţii economiei închise, creându-se, treptat, puternice centre de producţie şi consum. Locul de intermediar al comerţului între producţie si consum s-a conturat în secolul al XIX-lea, atunci când industria, transporturile şi căile de comerţ au progresat rapid. La începutul secolului al XXlea, a apărut fenomenul de concentrare a activităţii comerciale. Timpul şi dezvoltarea complexă a societăţii, au impus, în ultimele decenii, o nouă conceptualizare a noţiunii de comerţ aşa numitul “comerţ modern“,care câştiga tot mai mult teren în faţa comerţului tradiţional .

3.Clasificarea metodelor moderne de comerţ

O latură importantă ce contribuie la conturarea noilor tendinţe în evoluţia comerţului o constituie mutaţiile care vor interveni în tipologia vânzărilor. Pentru a asigura o mai bună urmărire a tendinţelor acestea, ele vor fi structurate cu ajutorul aceloraşi grupe pe baza cărora a fost analizată anterior tipologia formelor de vânzare, respectiv:

• stabil;

• comerţul mobil;

• comerţul fără magazine

3.1.Comerţul stabil

Comerţul stabil este realizat printr-o reţea de unităti bine delimitate din punctul de vedere al amplasării şi al perioadei de funcţionare . Cele mai dezvoltate forme ale comerţului stabil pe piaţa românească sunt :hipermagazinele, supermagazinele, centrele comerciale şi magazinele universale.

3.1.1. Hipermagazinele şi supermagazinele

Hipermagazinul este un tip magazin de detail cu autoservire,cu o suprafaţă mai mare de 2500 metri pătraţi. Hipermagazinul este produsul tipic al distribuţiei franceze,apărut în 1963.Mărimea asortimentului de mărfuri este de 25-50000 de referinţe din care 4000 din sectorul alimentar,sunt prezente raioane de toate tipurile inclusiv cele care practica vânzarea prin intermediul vânzatorilor şi are în dotare o casă de marcat pentru o suprafaţă de 200 metri pătraţi. Construcţia sa este pe un singur nivel (excepţie făcând Carrefour Unirii,amplasat pe 2 nivele) şi are ,in general,amenajat un spaţiu pentru 1200 locuri de parcare. Este localizat în periferie sau în centru comercial. Hipermagazinul combină principiile desfacerii cu amănuntul cu caracteristicile şi facilităţile oferite de supermarketuri, de magazinele care oferă reduceri de preţuri şi de depozite. Gama de produse pe care le comercializează un hipermagazin depăşeşte sfera bunurilor de uz curent şi include mobilă, aparate electrocasnice, articole de îmbrăcăminte şi alte tipuri de articole. Hipermarketurile operează într-un mod asemănător depozitelor.

Primul hipermagazin inaugurat în România a fost acela al grupului Carrefour, în cartierul Militari,în anul 2001,din iniţiativa unuia dintre cei mai mari detailişti mondiali,Hyproma,campanie deţinută de Carrefour şi Hyparlo Group.Hipermagazinul Carrefour

Bucureşti sunt 5 hipermagazine Carrefour :Militari,Grozăveşti,Băneasa,Colentina şi Berceni. Magazinul Carrefour din Bucureşti a fost ales de firma franceză pentru că România este a doua ţară din Europa Centrală ca număr de locuitori şi pentru că are un potenţial de dezvoltare foarte

ridicat.Până în anul 2002 Carrefour a fost primul hipermagazin din ţară, dar in 2003 lanţul de hipermagazine Cora al grupului Louis Delhaize a deschis in Bucureşti primul sau hipermagazin

din Romania,al doilea deschizându-se în 2005. Hipermarketul Cora din Bucureşti a pus piatra de temelie pe 17 septembrie 2002, pe Şoseaua Vergului şi se va întinde pe o suprafaţă de 16 000 m2, devenind astfel cel mai mare hipermarket din România. Cora va comercializa în magazinul său din Bucureşti peste 120 000 de referinţe, conform principiului “totul sub acelaşi acoperiş”, va folosi 80 de case de marcat şi va dispune de 2000 de locuri de parcare; va avea şi o galerie comercială cu 80 de magazine şi restaurante şi va oferi locuri de muncă pentru un număr de 800 de persoane. Cora îşi propune, ca şi Carrefour de altfel, să practice cele mai bune preţuri şi să devină primii în domeniul distribuţiei în România, prin satisfacerea tuturor clienţilor,colaboratorilor şi acţionarilor.