Perspectiva comerțului cu amănuntul

INTRODUCERE

Lumea s-a schimbat mereu de-a lungul timpului, însă astăzi schimbările sunt şi mai rapide datorită evoluţiei tehnologiei informaţionale care transformă realitatea din ce în ce mai mult într-o realitate virtuală. Evoluţia de ansamblu a economiei mondiale, scoate în evidenţă că, peste tot în lume, comerţul, în general, şi comerţul cu amănuntul, în special, a devenit, în mod progresiv, un sector economic foarte dinamic. Acţionând asupra tuturor domeniilor de activitate, internetul a revoluţionat şi domeniul afacerilor, conducând la apariţia comerţului electronic. Astfel şi comerţul, una dintre cele mai vechi ocupaţii şi profesii ale omului, cunoaşte mutaţii profunde determinate de evoluţia dinamică fără precedent a tehnologiilor informatice şi comunicaţiilor care conduc la societatea informţională, ca un mod de a munci şi a gândi al oamenilor. Putem spune că fără comerţ prin reţele de calculatoare nu se poate vorbi de un comerţ eficient.

În cadrul circuitului comercial al produselor, un rol important revine comerţului cu amănuntul, ca verigă intermediară în fluxul relaţiilor producător-consumator. Acesta este principalul motiv pentru care am ales ca subiect al lucrării ştiinţifice comerţul cu amănuntul. De ce studiu de caz la comerţul electronic? Simplu, pentru că el reprezintă o adevărată provocare şi totodată o soluţie pentru rezolvarea multor probleme.

CAPITOLUL I

COMERŢUL CU AMĂNUNTUL. FORMELE MODERNE

1.1. Comerţul cu amănuntul

Un rol important în cadrul distribuţiei mărfurilor îi revine, alături de comerţul cu ridicata, comerţului cu amănuntul.

Conform definiţiei clasice, comerţul cu amănuntul reprezintă o formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie constă în a cumpăra mărfuri în general în cantităţi mici şi în stare de a fi întrebuinţate pentru a le revinde consumatorilor finali.

S-au adăugat însă noi elemente pentru o mai bună satisfacere a nevoilor consumatorilor finali, legate de serviciile pe care le pot presta comercianţii cu amănuntul cum ar fi consultingul, transportul mărfurilor la domiciliu, instalare, garanţii, etc. Aşadar comerţul cu amănuntul poate fi enunţat într-o altă accepţiune: ansamblul de activităţi şi relaţii organizate şi desfăşurate de unităţi specializate pe circulaţia mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor finali.

Comerţul cu amănuntul este realizat atât de societăţile comerciale cu capital privat cât şi de societăţi comerciale cu capital public.

Datorită complexităţii sale, activitatea din domeniul comerţului cu amănuntul, pe lângă relaţiile economice de schimb, presupune şi relaţii juridice, bancare, de muncă, prestări servicii.

Datorită legăturii dintre consumator şi producător pe care o presupune activitatea de comerţ cu amănuntul, apar o serie de funcţii specifice, dintre care 3 sunt mai importante :

-Cumpărarea mărfurilor în scopul revânzării lor în cantităţi mai mici;

-Amplasarea unităţilor comerciale cu amănuntul în toate punctele populate;

-Punerea la dispoziţia consumatorilor a unui sortiment foarte larg şi complex de produse.

După caracteristicile merceologice ale grupelor de mărfuri ce alcătuiesc obiectul activităţii comerţului cu amănuntul, există 3 domenii distincte :

1.Comerţul alimentar, care se referă la mărfurile cu cerere curentă, a căror cumpărare are o frecvenţă relativ constantă. Aceste mărfuri sunt alterabile, de aceea trebuie ţinut cont de aspecte precum: asigurarea unor căi cât mai accesibile pentru a da posibilitatea consumatorului să cumpere produsele necesare într-un timp redus; desfacerea pe lângă sortimentul general de mărfuri a unor produse complementare; asigurarea în orice zonă a produselor de bază: pâine, lapte, carne, legume, fructe.

2. Comerţul nealimentar, care se referă la bunurile ca articole electronice, electrocasnice şi reprezintă sectorul cel mai important din cadrul comerţului cu amănuntul, pentru că produsele ce fac obiectul activităţii respective urmează să satisfacă cerinţe foarte variate.

3. Alimentaţia publică, ce îmbină procesul de producţie cu cel de vânzare către consumatorul final.

În funcţie de tipul reţelei de unităţi comerciale cu amănuntul prin care se realizează vânzarea mărfurilor există 3 tipuri de comerţ :

a ) Comerţ stabil, are 2 forme :

I. Comerţ desfăşurat prin intermediul unităţilor clasice de desfacere, fiind baza comerţului cu amănuntul. Aici vânzarea are 2 forme: vânzarea clasică şi vânzarea prin sistemul liber-serviciului: în magazinele unde cumpărătorul poate circula după bunul său plac sau după interesul pe care îl trezesc produsele. Această metodă este aplicabilă în următoarele tipuri de magazine:

- superete, unde se comercializează produse alimentare iar suprafaţa de desfăşurare a activităţii comerciale este de aproximativ 400 mp, având 5 raioane;

- supermagazine, unde sortimentul de produse este mai larg iar suprafaţa desfăşurării activităţii comerciale este de peste 2500 mp ;

- hipermagazine, unde se găseşte o varietate de sortimente de mărfuri alimentare şi nealimentare şi servicii comerciale, având suprafaţa de desfăşurare a activităţii comerciale de 3000 mp ;

- magazine discount, unde se comercializează produse nealimentare, la preţuri inferioare celor de pe piaţă, având suprafaţa medie de 6500 mp.

II. Comerţ realizat prin intermediul reţelei automate. Automatele de vânzare oferă consumatorilor mai multe avantaje: sunt disponibile 24 de ore din 24, funcţionează pe bază de autoservire iar produsele suferă operaţii minime de manevrare şi transport.

b) Comerţul mobil: funcţionarea punctelor de vânzare se realizează prin intermediul tonetelor fixe sau mobile, chioşcuri mobile, furgonete etc.

c) Comerţul fără magazine: comerciantul pune la dispoziţie cumpărătorilor mărfurile de care au nevoie, fără ca aceştia să se prezinte în magazine. Există 2 tipuri de vânzări: vânzări tradiţionale fără magazin, unde se include vânzarea la domiciliu şi prin corespondenţă şi vânzarea electronică, şi cea directă generată de publicitatea televizată, vânzarea prin videotext etc.