Principalele Regimuri Vamale Practicate în UE

1. Definiţia şi clasificarea regiunilor vamale

În general, noţiunea de regim vamal desemnează totalitatea dispoziţiilor legale cu privire la taxele vamale şi celelalte instrumente vamale, precum şi formalităţile de aplicare a lor, care definesc în ultimă instanţă statutul juridic al mărfurilor supuse operaţiunii de vămuire.

Noţiunea de “vămuire” desemnează ansamblul operaţiunilor efectuate de autoritatea vamală, începând cu controlul mijloacelor de transport şi al bunurilor prezentate în vamă şi până la acordarea liberului de vamă.

În principal, Codul Vamal al UE defineşte două categorii de regimuri vamale:

- regimuri vamale definitive şi

- regimuri vamale suspensive

În grupa regimurilor vamale definitive se înscriu :

a) regimul vamal aplicat importurilor în UE şi

b) regimul vamal aplicat exporturilor din UE.

Regimurile vamale suspensive, numite şi regimuri economice, se aplică următoarelor tipuri de operaţiuni:

a) tranzitul vamal

b) antrepozitul vamal

c) admiterea temporară la import şi export

d) perfecţionarea activă şi pasivă

e) transformarea sub control vamal

De la 1 ianuarie 1993, aceste regimuri se aplică numai schimburilor comerciale cu terţii. Regimurile vamale definitive sunt acordate automat şi presupun aplicarea în manieră completă şi cu titlu definitiv a procedurilor, măsurilor şi instrumentelor de politică vamală şi comercială. Aplicabile operaţiunilor de import şi celor de export, ele reprezintă regimurile vamale de bază practicate în UE.

Regimul vamal la importul în UE este principalul regim vamal al UE. Importul definitiv constă în intrarea în teritoriul vamal al UE a mărfurilor provenind din ţările terţe, în scopul introducerii lor în circuitul economic, după efectuarea formalităţilor vamale şi plata taxelor vamale la bugetul comunitar.

Caracterul definitiv al regimului vamal al importurilor decurge din următoarele două aspecte:

- mărfurile nu sunt introduse în spaţiul comunitar temporar, ci definitiv, fiind destinate folosirii ca bunuri de producţie, de investiţie sau de consum şi

- autoritatea vamală efectuează procedura de vamuire în formă completă, aplicând toate măsurile de politică comercială şi încasând datoria vamală.

În UE, d.p.d.v. cantitativ, importul de mărfuri este liberalizat. Totuşi anumite categorii de mărfuri sunt supuse unor restricţii cantitative sau regimului de control, în conformitate cu angajamentele internaţionale asumate.

Lista mărfurilor supuse regimului licenţelor se stabilesc periodic prin hotărâri ale autorităţilor comunitare.

Agenţii economici din UE sunt obligaţi să realizeze importul în concordanţă cu obiectul lor de activitate şi să ia măsurile necesare pentru vămuirea mărfurilor în vederea introducerii imediate a acestora în circuitul economic.

Metodele şi formalităţile de vămuire prevăzute în reglementările europene se înscriu în normele şi principiile generale convenite în GATT/OMC.

În cazul regimului de import, procesul de vămuire se derulează în forma cea mai completă, parcurgându-se toate etapele, de la prezentarea mărfii în vamă, până la acordarea liberului de vamă.

În principal, în cazul acestui regim, autorităţile vamale realizează trei activităţi :

- vămuirea mărfurilor

- încasarea taxelor vamale şi

- aplicarea măsurilor de politică comercială a UE.

Impozitarea vamală a mărfurilor importate este de regulă compusă din : taxe vamale, TVA, accize şi alte impozite indirecte.

În principiu, datoria vamală se plăteşte în momentul vămurii. Dar în cazul UE situaţia este diferită. Piaţa internă unică n-a eliminat până în prezent frontierele fiscale. Ţările membre continuă să-şi gestioneze în mod autonom regimurile de TVA. Această particularitate face ca, în frecvente cazuri, datoria vamală să poată fi plătită fracţionat : taxa vamală este exigibilă la intrarea mărfii pe teritoriul vamal comunitar ; dar TVA-ul, fiind un impozit naţional pe consum, se percepe la intrarea mărfii pe piaţa unui stat membru. În consecinţă, regimul vamal de import în UE se diferentiaza în două variante :

- punerea mărfurilor în liberă practică şi

- punerea mărfurilor în consum.

Varianta “punerii mărfurilor în liberă practică” se aplică atunci când un import dintr-o ţară terţă este efectuat de catre o tara UE, dar mărfurile în cauză nu sunt supuse consumului intern. În acest caz, importatorul achită doar taxele vamale din TARIC şi poate cere exonerarea de la plata TVA. Mărfii respective i se acordă regimul de “punere în liberă practică”, ceea ce înseamnă că:

- marfa este eliberată de obligaţiile de plată faţă de vama europeană

- marfa poate să circule fără constrângeri în spaţiul compus din cele 27 de ţări membre ale UE ca orice altă marfă schimbată între firme din state membre diferite.

Dar marfa în cauză nu poate fi oferită spre consum sau comercializată într-un anumit stat membru decât după plata TVA şi a altor taxe interioare aplicate în ţara respectivă.

- Regimul sau avizul de “punere în consum” se acordă după plata TVA-ului şi a taxelor interioare naţionale. Acordarea acestui regim presupune că marfa este eliberată de orice obligaţii de plată a taxelor vamale europene şi a taxelor naţionale.

Regimul vamal aplicat exporturilor din UE În sens strict, exportul definitiv cuprinde totalitatea mărfurilor expediate în ţările terţe, pe baze contractuale şi destinate să rămână permanent în afara teritoriului vamal comunitar. Prima condiţie pentru ca mărfurile să poată fi exportate este ca ele să dispună de liberă circulaţie, adică să nu facă obiectul unor restricţii sau prohibiţii. Sunt considerate prohibite toate mărfurile al căror export este interzis sub orice titlu prin reglemetările legale.

Restricţionările presupun doar îndeplinirea unor condiţii sau a unor formalităţi speciale în vederea exportului (prezentarea de autorizaţii speciale sau de licenţe etc.) ; în cazul neîndeplinirii acestor condiţii sau formalităţi mărfurile sunt tratate ca prohibite.

În principiu, exportul mărfurilor din UE este liberalizat : la exportul din UE nu se percep taxe vamale, nu se aplică TVA şi nici limitări cantitative. Fac excepţie însă :

- anumite mărfuri supuse unor restricţii cantitative ;

- mărfurile supuse regimului de control în conformitate cu angajamentele internaţionale asumate de UE privind neproliferarea armelor de distrugere în masă şi a rachetelor purtătoare de încărcătură nucleară, precum şi orice alte mărfuri supuse controlului ;

- mărfurile restricţionate cantitativ temporar în scopul asigurării echilibrului pieţei, securităţii generale, protecţiei patrimoniului cultural şi artistic, precum şi conservării resurselor naturale apuizabile.

În UE exportul de mărfuri poate fi efectuat de către persoane juridice, cu sediul într-un stat comunitar, în al căror obiect de activitate sunt prevăzute astfel de operaţiuni.

Mărfurile exportate sunt supuse unor proceduri de vămuire complete, dar mai simplificate comparativ cu importurile.