Protecția Consumatorului

Protecţia consumatorilor se înscrie în cadrul politicilor sociale promovate de către orice stat. Totodată, ea trebuie, datorită importanţei pe care o prezintă, să se constituie într-o politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi şi instrumente proprii. În prezent, consumatorul în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri a devenit un real partener de piaţă, ale cărui poziţii ocupate în cadrul pieţei se consolidează pe masura dezvoltării societăţii. Comportamentul de cumpărare al consumatorilor afectează din ce în ce mai multe întreprinderi, organizaţii, organisme şi instituţii; de aceea, consumatorului îi este acordată o atenţie din ce în ce mai mare.

Consumatorul are dreptul să fie informat. Acesta se poate informa fie uitându-se la reclamele de la televizor, fie citind din ziare sau alte surse despre produsul care-l interesează. Dar, de cele mai multe ori, producătorii recurg la reclama falsă pentru produsul lor, reclamă ce reuseste să-i păcălească pe mulţi dintre cumpărători. Deşi legea interzice acest gen de reclamă, producătorii nu-şi fac probleme, deoarece sancţiunile nu sunt îndeajuns de aspre încât să-i sperie.

Consumatorul prin dreptul lui de bază, de a fi informat cu privire la calităţile şi aptitudinile unui produs în cel mai onest mod posibil, este înşelat cu bună ştiinţă şi astfel apare acea categorie de cumpărător prost educat. Acest fenomen a luat amploare în ultimii ani în România, încurajând micii escroci şi apariţia unor produse de o calitate din ce in ce mai îndoielnică.

OPC incearcă să-i protejeze pe utilizatori de toate aceste nereguli printr-o serie de acte normative.

DREPTURILE CONSUMATORULUI

La 15 martie 1962, John Fitzgerald Kennedy, preşedintele Statelor Unite ale Americii, rostea către Congresul American mesajul care susţinea, pentru prima dată, existenţa a patru drepturi fundamentale ale consumatorilor:

- dreptul la o alegere liberă a produselor şi serviciilor;

- dreptul de a fi informat, inclusiv dreptul de a fi protejat împotriva informaţiei, publicităţii, etichetării sau alte practici frauduloase sau înşelătoare;

- dreptul la securitate - garantarea consumatorului că produsele nu sunt nocive;

- dreptul de a fi ascultat.

Organizaţia Mondială a Consumatorilor a fost fondată în 1960 de cele câteva asociaţii naţionale de consumatori existente la acea vreme. În prezent, Organizaţia Mondială a Consumatorilor cuprinde peste 200 de organizaţii membre din aproape toate ţările lumii. Aceste organizaţii s-au întalnit în noiembrie 1997 la Santiago, în cadrul celui de-al 15-lea congres mondial, sub deviza Puteri sporite pentru consumatori în secolul 21 - Consumatorii în societatea civilă. Mesajul congresului a fost foarte clar: în toate ţările, oamenii, în calitatea lor de consumatori, joacă un rol crucial în dezvoltarea instituţiilor care apar ca urmare a procesului continuu de democratizare şi liberalizare economică.

În anul 1960 a luat fiinţă Consumers International, denumită până în 1995, IOCU (Organizaţia Internaţională a Uniunilor de Consumatori), organizaţie care îşi propunea să reprezinte pe plan internaţional interesele consumatorilor. Sediul era la Haga (Olanda), iar membrii fondatori erau organizaţiile naţionale din SUA, Australia, Marea Britanie, Franţa şi Olanda. În 1974 se înfiinţează Biroul regional pentru Asia, iar în 1986 cel pentru America Latina. În 1989 se organizează biroul regional pentru Europa şi America de Nord, redenumit în 1993 ca Biroul pentru Tări Dezvoltate şi în Tranziţie. În 1994 se organizează Biroul regional pentru Africa (Harare, Zimbabwe) şi Programul regional pentru Africa Centrală şi de Vest (Dakar, Senegal).

Organizaţia "Consumers International" (CI) reprezintă, sprijină şi asigură legătura dintre cele 263 de organizaţii naţionale ale consumatorilor din întreaga lume. În toamna anului 2000 erau înscrise organizaţii de consumatori (atât neguvernamentale, cu drept de vot, cât şi guvernamentale, cu statut de observator) din 119 ţări. Majoritatea membrilor sunt grupuri independente, neguvernamentale, reprezentând interesele consumatorilor din ţările respective.

Activitatea Consumers International s-a concretizat într-o serie de remarcabile realizări, dintre care: influenţarea ONU pentru adoptarea principiilor directoare, legi pentru protecţia consumatorilor, educarea consumatorilor, lista produselor interzise, ziua mondială a drepturilor consumatorilor (15 martie 1962 reprezintă momentul istoric al naşterii mişcării consumatoriste mondiale) , politicile privind alimentele, comerţul electronic etc.

În anul 1975, cele patru drepturi fundamentale ale consumatorilor sunt extinse de Organizaţia Internaţională a Uniunilor de Consumatori la opt, adăugându-se: dreptul la despăgubire; dreptul la un mediu înconjurător sănătos; dreptul la asigurarea necesităţilor şi nevoilor vitale; dreptul la educare.