Recenzie - Economia într-o lecție de Henry Hazlitt

“ Economia într-o lecţie “ de Henry Hazlitt

Introducere

“Economia într-o lecţie” este cea mai cunoscută lucrare a uneia dintre cele mai strălucite minţi ale secolului al XX-lea : Henry Hazlitt A apărut în 1946 si a fost tradusă în 10 limbi şi tipărită în peste un milion de exemplare. În paginile acestei cărţi , Hazlitt prezintă şi analizează o serie de erori economice caracteristice atât neiniţiaţilor în tainele economiei , cât şi multor economişti profesionişti

Este respinsă orice formă de intervenţie a statului în economie şi se avertizează asupra pericolului că asemenea intervenţii pot “ fi scăpate de sub control” , se avertizează împotriva efectelor detrimentale pentru societate pe termen lung ale acţiunilor grupurilor de interes , se subliniază faptul că politicienii şi guvernele par a nu avea capacitatea de a învăţa şi de aceea efortul de educare trebuie depus cu mai multă înverşunare

Cartea de faţã este o analizã a erorilor economice care, în cele din urmã, s-au generalizat într-o mãsura atât de mare încat au devenit aproape o noua credinţã.

În calea acestei evoluţii a stat o singurã piedica, reprezentatã de contradicţiile interne ale noii credinţe, care i-au împarţit pe cei ce acceptau premise identice într-o suta de ,,şcoli: distincte, pentru simplul motiv cã este imposibil sã greşeşti în mod consecvent în chestiuni legate de experienţa practicã”.

Recenzia propriu-zisă

Cartea de fata debuteazã cu capitolul „Lecţia” care prezintã totalitatea semnificaţiilor comportamentul economic. În domeniul economiei publice, adevãrurile elementare sunt ignorate în principal din motive politice, astfel grupuri avantajate ce prezintã un interes ridicat pentru politicile ce le aduc un câştig pe termen scurt, uitã de efectul de lungã duratã asupra tuturor.

„Geamul spart”, al doilea capitol al lucrãrii prezintã un exemplu concret în care un derbedeu aruncã o cãrãmidã în geamul unei brutãrii. În urma acestei acţiunii, mulţimea prezentã se focalizeazã doar asupra geamului spart.

Pierderea inregistratã de brutar poate fi consideratã un plus adus geamului, însã banii cheltuiţi de brutar se duc în alta direcţie decât erau plãnuiţi, astfel nu se creeazã nici un loc de muncã.

Capitolul al III-lea intitulat „ Binefacerile distrugerii” prezintã cazul unui rãzboi, în care oamenii din cauza bombardamentelor îşi pierd casele. Rãzboiul este privit ca un dezastru de oameni, aceştia vãzând doar efectul imediat şi personal al acestuia, nu şi rezultatele benefice ce urmeazã sa aparã.

În ceea ce priveşte capitolul al IV-lea („Lucrãrile publice înseamna impozite”), acesta dezvoltã ideea de inflaţie ca o „formã incorectã, insatioasã de impozitare” şi se face referire la cheltuielile publice care sunt acoperite din veniturile obţinute din impozite.

Ca exemplu, pentru a construi un pod, cu scopul de a creea locuri de muncã, şi nu pentru utilitatea acestuia sunt folosiţi bani publici. Ca o concluzie a acestui capitol, unii câştiga în urma deposedãrii altora de bani, deci noile locuri de muncã create duc la dispariţia altora.

Prin intermediul impozitelor, firmele sunt descurajate sã înfiinţeze noi întreprinderi. Rezultatul pe termen lung constã în împiedicarea consumatorilor de a obţine produse mai bune şi mai ieftine.( Capitolul V: „Impozitele descurajeazã producţia”).