Regimul Politicii Comerciale a Chinei

1) Rezumat

Obiectivul general al politicii comerciale a Chinei, rămas neschimbat de la ultima Revizuire a Politicii Comerciale, este de a accelera deschiderea economiei sale către exterior, de a introduce tehnologie străina şi know-how, de a dezvolta comerţul exterior şi de a promova “dezvoltarea economică sanatoasă”. China doreşte să atingă acest obiectiv prin consolidarea într-o mai mare masură a sistemului comercial multilaterial.

China este de părere că, întrucât sistemul comercial multilateral este canalul principal de a promova liberalizarea comerţului, acordurile regionale şi bilaterale de comerţ servesc ca noi platforme şi completează sistemul multilateral. Astfel a aderat la OMC, a încheiat acorduri regionale cu APEC, ASEM, ASEAN, şi APTA, a încheiat acorduri bilaterale de liber schimb cu Hong Kong, Macao, Chile, Pakistan, Australia, Noua Zeelandă, Consiliul de Cooperare din Golf şi Islanda şi a intrat în negocieri pentru noi acorduri cu India, Coreea şi Peru.

În 2006, China era al treilea beneficiar de ISD-uri din lume, după SUA şi Marea Britanie. China a continuat să furnizeze medii de afaceri care favorizează ISD-urile, cuprinzând noi tehnologii ce au jucat un rol important în dezvoltarea economică a ţării.

China a reuşit să împartă tipurile de investiţii în proiecte încurajate, acceptabile, restricţionate şi interzise. Astfel proiectele încurajate sunt acelea care folosesc tehnologii îmbunătăţite şi mai puţin poluante, în timp ce proiectele restricţionate şi interzise sunt acelea ce folosesc tehnologii vechi, exploatează fară măsură resursele natural şi care sunt nocive mediului. Investiţiile străine din categoria proiectelor interzise pot deveni acceptabile dacă exporturile reprezintă 70% din piaţa acelui produs.

Deşi se încearcă să nu se mai aplice tratamente preferenţiale investitorilor, stimulentele tarifare sunt acordate întreprinderilor cu activitate high-tech şi activităţii tehnologice noi, celor localizate în zone vestice sau regiuni autonom

2) Cadrul instituţional şi legal

De la ultima Revizuire, cadrul instituţional şi legal al Chinei a ramas în mare parte neschimbat. Constituţia actuală enunţă că, în limitele prescrise de lege, “unica proprietate” şi alte sectoare private ale economiei sunt componente majore ale “economiei socialiste de piaţă”. Prevede de asemenea, în mod explicit, protejarea drepturilor de proprietate privată în articolul 13 care enunţă că “proprietatea privată legală a unui cetăţean este inviolabila”.

Rolul Partidului Comunist Chinez în activităţile legislative şi de aplicare a legilor ale Congresului Naţional al Poporului a ramas de asemenea în mare parte neschimbat. Cea mai recentă rectificare a Constituţiei a fost adoptată pe 14 martie 2004.

a) Structura instituţională

 Puterea legislativă

În conformitate cu Constituţia, cel mai înalt organ al puterii în stat este Congresul Naţional al Poporului (CNP), iar corpul său este Comitetul său Permanent. CNP şi Comitetul Permanent exercită puterea legislativă în Stat. CNP decretă şi amendează legi penale, civile şi alte legi “de baza”. Comitetul Permanent decretă şi amendează legi, cu excepţia Legii Comerţului Internaţional şi a Legii Taxelor Vamale, care sunt decretate de catre CNP. Acesta are puterea de a alege şi de a demite din funcţie preşedintele şi vicepreşedintele Chinei. Mandatul pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte este de 5 ani şi nu pot avea mai mult de doua mandate consecutiv.

 Puterea executivă

Puterea executivă este investită în cadrul Consiliului de Stat, care este Guvernul Central. Premierul este aprobat de către CNP dintre nominalizaţii propuşi de Preşedinte. Mandatul Consiliului de Stat este de 4 ani, iar Premierul, Vicepremierii şi Consilierii Statului nu pot servi mai mai mult de două mandate consecutive.

Funcţiile Consiliului Statului include:

• formularea, adoptarea şi decretarea “regulamentelor administrative “ în conformitate cu Constituţia şi legile;

• prezentarea propunerilor Congresului Naţional al Poporului sau Comitetului său Permanent;

• exercitarea conducerii asupra muncii organelor locale ale administraţiei statului şi determinarea diviziilor funcţionale între autorităţile centrale şi locale;

• proiectarea şi implementarea planului economic naţional şi social de dezvoltare şi a bugetului de stat şi

• conducerea şi administrarea proiectului de dezvoltare urbană şi rurală;

• încheierea de tratate şi acorduri cu alte state.

Consiliul de Stat raportează CNP-ului, sau, atunci cand CNP nu este în sesiune, Comitetului său Permanent.

 Puterea judecatorească

Sistemul juridic al Chinei este compus din Curtea Supremă a Poporului, curţile locale ale poporului la diferite nivele, curtea militară şi alte curţi speciale. CNP are puterea să pună sau să demită din funcţie Preşedintele Curţii Supreme a Poporului.

Aplicarea legii s-a bazat în mod tradiţional pe intermediere şi nu pe recurgerea la instanţele judecătoreşti. Însă în ziua de azi, cele mai multe dispute juridice se rezolvă în instanţele judecătoreşti. Dificultatea aplicării legii în China este atribuită mai multor factori, printre care şi protejarea intereselor locale.

China este parte a Convenţiei Naţiunilor Unite privind Recunoaşterea şi Executarea Sentinţelor Arbitrale Străine (doar pentru conflicte comerciale). Atât Legea Procedurii Civile a Chinei cât şi interpretarile judiciare relevante acceptă ca atunci când un tratat internaţional, încheiat ori la care China a aderat, conţine clauze care diferă de clauzele Legii Procedurii Civile, se vor aplica clauzele tratatului internaţional, excepţie făcând cazurile în care China şi-a anunţat reţineri.

Potrivit Constituţiei şi Legii cu privire la Procedurile Încheierii de Tratate, Acordul OMC intră în categoria “acordurilor internaţionale importante”, subiect supus ratificării de către Comitetul Permanent al CNP. Acordul OMC şi Protocolul de Aderare al Chinei sunt implementate pe plan intern prin legislaţie permisivă. Persoanele fizice şi întreprinderile pot aduce în atenţia autorităţilor naţionale cazurile de aplicare neuniformă a regimului comercial.

b) Structura juridică şi procesul legislativ

În China legislaţia include Constituţia, legi, regulamente administrative, regulamente locale şi reguli. Constituţia este cea mai importantă lege, urmata de legi şi regulamente administrative; regulamentele administrative naţionale au prioritate în faţa regulamentelor şi regulilor locale.

Conform legislaturii, sistemul economic "de bază", finanţele, fiscalitatea, taxele vamale şi comerţul exterior trebuie să fie reglementate numai prin lege. Regulamentele administrative sunt formulate de catre Consiliul de Stat. Proiectul este pregătit de către ministere sau comisii. Potrivit autorităţilor, în timpul procesului de elaborare, forul internaţional se poate întruni, iar întreprinderile cu capital străin, camerele de comerţ extern şi experţii străini sunt invitaţi să participe la consultări. Înainte de a fi publicate în Monitorul Consiliului de Stat, proiectele sunt supuse opiniei publice.

Provinciile, regiunile autonome, municipalităţile aflate direct sub conducerea Guvernului Central şi anumite oraşe mari pot formula propriile regulamente şi reguli cu diverse aplicări.