Resurse energetice între valorificare și epuizare

INTRODUCERE

Dimensiunea globala a problemei resurselor naturale, cu deosebire energetice, este data de amploarea fara precedent a solicitarii acestor resurse, concomitent cu faptul ca a devenit tot mai evident caracterul limitat si spectrul epuizarii lor, ca s-a amplificat gradul de independenta a tarilor privind valorificarea acestor resurse, aparand noi si complexe probleme cu privire la necesitatea asigurarii acestora, in vederea sustinerii dezvoltarii economice.

Resursele naturale sunt substante care apar in mod natural, dar care sunt considerate valoroase in forma lor relativ nemodificata. O materie este considerata o resursa naturala atunci cand activitatile primare asociate cu ea sunt extragerea si purificarea, ele fiind opuse creatiei. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul si silvicultura sunt, in general, considerate industrii ale resurselor naturale, in timp ce agricultura nu e. Acest termen a fost introdus unei audienţe largi de catre E.F. Schumacher in cartea "Small Is Beautiful" din anul 1970.

Energia reprezinta o necesitate vitala pentru societatea contemporana. Omenirea a trecut de- a lungul timpului prin incercari de colaborare internationala in vederea asigurarii cu energie, dar si prin conflicte armate, pentru resursele energetice. Puterea economica a unei tari depinde foarte puternic de forta ei energetica.

Accesul diferentiat la resurse afecteaza relatiile dintre state cu consecinte dintre cele mai distrugatoare. Asistam la o accentuare a dezastrelor naturale, epuizare a resurselor energetice, crestere demografica, corelata cu reducerea resurselor de apa si hrana, incalzire a climei etc., fenomene ce continua sa influenteze stabilitatea si securitatea globala. Economia mondiala depinde inca de petrol ca resursa centrala de energie, iar lupta pentru resurse domina geopolitica secolului XXI. Problema resurselor prezinta multe fatete, deficitul acestora avand un rol important in declansarea sau amplificarea unor conflicte, de polarizare si/sau de catalizare a fortelor.

Resursele energetice si de materii prime sunt, in general, limitate si repartizate neuniform pe intinderea Terrei. De altfel, exista si o lege a raritatii resurselor, care consta in aceea ca volumul, structura si calitatea resurselor economice se modifica mai incet decat volumul, structura si intensitatea nevoilor umane. Spectrul epuizarii in urmatorii ani a resurselor energetice a facut ca o parte insemnata a politicilor externe, dar si a celor de putere, sa fie preocupata, pe de o parte, de accesibilitatea conductelor si terminalelor, viitoarele trasee ale rutelor energetice, parteneriate etc., iar pe de alta parte, de identificarea celor mai eficiente cai de utilizare si a posibilitatilor de substituire a acestor resurse, diminuarea dezechilibrelor de mediu determinate de exploatarea, condiţionarea, prelucrarea si utilizarea resurselor.

CAP.1. PRINCIPALELE TIPURI DE RESURSE ENERGETICE

Resursele energetice ocupa un loc central in avutia nationala, constituind atat conditiile materiale, cat si forta necesara pentru dezvoltarea productiei bunurilor materiale si a serviciilor. Istoria moderna este, mai ales in a doua jumatate a secolului XX, puternic marcata de sporirea considerabila si diversificarea productiei, de consumul de energie si de modificarea profunda a structurii acesteia.

La etapa actuala de dezvoltare a progresului tehnic, omenirea beneficiaza, in fond, de trei categorii de surse de energie, bazate respectiv pe :

- arderea combustibililor fosili (carbune, titei, gaze),

- fisiunea nucleara,

- captarea si convertarea energiilor regenerabile (energia vantului, energia solara, energia potentiala a apelor din rauri, energia termica a apelor subterane, energia valurilor etc.).

Aceste trei categorii de resurse se deosebesc considerabil din multe puncte de vedere :

- al capacitatii de a produce energie in cantitati si la perioade de timp solicitate (ziua-noaptea, vara-iarna etc.),

- al pretului energiei produse,

- al impactului asupra mediului, datorat producerii resurselor energetice primare si a energiei finale.

Resursele clasice sunt considerate resursele energetice epuizabile: carbunele, petrolul, gazele naturale, sisturile bituminoase, nisipurile asfaltice si minereurile radioactive. Posibilitatile in resurse energetice clasice oferite de Terra pentru viitor sunt limitate. Consumul lor reclama o mai judicioasa folosire a lor pe plan mondial si national.

Combustibilii sunt materiale, in general, de origine organica, ce ard cu viteza mica in contact cu oxigenul din aer, cu formare de dioxid de carbon si apa ( sau numai apa in cazul hidrogenului) cu degajare de caldura. Combustibilii sunt clasificati dupa: starea de agregare in conditii normale de temperatura si presiune, dupa provenienta, mod de preparare, destinatie.