Retușuri cosmetice - machiajul Glamour

INTRODUCERE

Machiajul este o metoda de infrumusetare prin aplicarea pe fata a unor produse colorat numite farduri. Prin folosirea fardurilor se urmareste scoaterea in evidenta a trasaturilor frumoase, estomparea micilor defecte, fara a schimba fizionomia.

Machiajul simplu, obisnuit, de strada, nu trebuie confundat cu “grima”, cu machiajul de scena, prin care se creaza un alt personaj, se schimba complet trasaturile si fizionomia.

Femeia, reprezentanta sexului frumos, a cautat totdeauna sa se infrumuseteze, sa fie mai atragatoare. S-au gasit multe desene si diverse recipient si ustensile rudimentare care arata ca preocuparea de infrumusetare dateaza din timpuri stravechi, avand scop religios, de aparare si apoi chiar estetic, preocupare care a dainuit de-a lungul dezvoltarii societatii.

In anul 1806, dr. Caron publica Enciclopedia frumusetii, in care vorbeste despre igiena, cosmetica si machiaj. Este pentru prima data cand se face o legatura intre stiinta si cosmetica.

La noi in tara, in anul 1879, N. Kalinderu publica o lucrare despre cosmetic si accidentele ei si propune sa se aiba in vedere calitatea produselor si “pulverilor” folosite.

Secolul al XX-lea este caracterizat prin dezvoltarea productiei de produse cosmetic, cresterea nivelului de trai, emanciparea femeii si schimbarea mediului ei de viata.

Astazi, tehnica machierii a evoluat foarte mult. Produsele sunt de buna calitate, studiate stiintific, adecvate tipului de ten, avand ca scop infrumusetarea, dar si ingrijirea si protejarea pielii.

Este de ajuns sa ne gandim ca stramosii fondului de ten era preparat din nasturi de sidef dizolvati in lamiae, ca sa ne dam seama ca au facut intr-adevar progrese.

Machiajul a urmarit si va urmari intotdeauna linia modei.

In present, punctele de atractie ele fetei, ochii si buzele sunt accentuate. Ochii sunt in general, marcati cu fard de pleoape, nu se mai foloseste linia de contur sau eate marcata foarte discret. In diferite ocazii, seara, se folosesc fardurile in nuante de auriu, argintiu si gene false. Buzele sunt accentuate in diverse nuante de rujuri, mai putin cele sidefate.

Linia machiajului se va schimba mereu cu trecerea anilor si cu schimbarea modei. In permanenta se va cauta adaptarea la noile schimbari ale modei, dar legile nescrise dupa care se ghideaza machiajul le dicteaza bunul simt si decenta.

CAPITOLUL I

Structura, functiile si rolul pielii

Denumirea de ,,piele’’ provine din latinescul ,,cutis” = tegument. Pielea reprezinta cel mai mare organ al corpului uman. La un adult de 70 kilograme, tegumentul insumeaza o suprafata de aproximativ 2 metri patrati, iar greutatea lui reprezinta 15% din greutatea corporala totala. Grosimea pielii variaza intre 0,5-5 mm, functie de localizarea acesteia; de exemplu, tegumentul platelor (talpilor) este unul din cele mai groase, aceasta datorita solicitarilor presionale considerabile. Tegumentul este alcatuit din 3 straturi, dispuse in aceasta ordine de la exterior catre interior: epidermul, dermul si hipodermul, fiecare strat cu structura si functii distincte.

Epidermul este stratul extern al tegumentului, format prin suprapunerea mai multor invelisuri de celule epiteliale keratinizate. Keratina este o proteina care confera rezistenta celulelor epidermului, strans legate intre ele. Epidermul la randul sau, este constituit dintr-un strat germinativ, dispus bazal (pe baza caruia se regenereaza continuu) si o patura cornoasa dispusa superficial. Epidermul se regenereaza in permanenta; el nu este vascularizat dar este foarte bine inervat. De asemenea, datorita continutului in melanina, epidermul se poate pigmenta sub influenta razelor solare (bronzarea pielii).

Dermul este format din tesut conjunctiv dens; spre epiderm prezinta un strat papilar, iar spre hipoderm un strat reticular. Dermul formeaza spre epiderm niste proeminete conice, numite papile dermice. Crestele papilare de pe suprafata pielii, aparute prin ridicarea epidermului, sunt unice pentru fiecare persoana iar prin imprimare formeaza amprentele digitale (cu aplicatii foarte importante in criminalistica si medicina legala). Dermul este bine vasculariza si inervat.

Hipodermul (stratul grasos), reprezinta stratul profund al pielii, foarte bogat in adipocite (celule grosoase) care se grupeaza in paniculi adiposi. Hipodermul este bine reprezentat la animalele care traiesc in regiunile polare, constituind un strat izolator ce limiteaza pierderile de caldura. Hipodermul este delimitat inferior de fasie superficiala

a muschiului scheletal. Dezvoltarea in exces a acestui strat la om (hipodermul), conduce la aparitia obezitatii.

Pielea mai are si o serie de structuri anexe, care ii permit realizarea multiplelor functii, de exemplu unghiile si parul.

Radicina firului de par, este bine infipta in hipoderm, unde prezinta o proeminenta numita folicul pilos; foliculul pilos contribuie la regenerarea firului de par. De asemenea, fiecarui fir de par ii este anexat un muschi erector, care atunci cand pielea este expusa la frig, prin contractie, determina aparitia ,,pielii de gaina’’.