Serviciul public în învățământul din Spania

Introducere

Omul, de la crearea lui, a încercat în permanenţă să se perfecţioneze, motorul care îl împingea de la spate fiind dorinţa de a fi mai bun, de a avea mai mult, de a se ridica pe o treaptă ierarhică superioară.

În anul 2000 investiţiile publice în educaţie, raportat la PIB, a fost de 4,9 % în CE, 4,8 % în SUA şi 3,6 % în Japonia, în timp ce investiţiile sectorului privat s-au distribuit în felul următor: SUA 2,2 %, CE 0,4 % şi Japonia 1,2 %. În România s-a propus ca anual bugetul alocat educaţiei să crească liniar, ajungând către 2007 la cifra de 6 % din PIB. Statele Unite ale Americii cheltuie între 2 ÷ 5 ori mai mulţi bani pentru educaţie în general comparativ cu CE.

Revenind la educaţie, în CE 23 % dintre bărbaţi şi 20 % dintre femei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 64 ani îşi completează calificarea educaţională în spiritul unuia dintre obiectivele CE de educaţie continuă, în Japonia 36 % barbaţi şi 32 % femei, în timp ce în SUA 37 % din ambele tabere.

În prezent cadrele didactice încadrate în procesul de educaţie sunt mature, adică 27 % dintre angajaţii scolii generale şi 34 % din licee sunt profesori cu vârsta peste 50 ani, prin urmare către 2015 va fi o cerere ridicatăde cadre didactice, deci una dintre profesiile ce vor fi căutate este şi profesorul, dar tineretul nu se înghesuie să aleagă această meserie.

Pe parcursul anilor, în special în Europa de Est, tot mai mulţi tineri se înscriu la facultate pentru a obţine o diplomă de studii superioare. S-a înţeles necesitatea posesiei unei diplome care îţi oferă mai multe posibilităţi de angajare, situaţie materială mai bună, dar dat fiind faptul că economia încă nu s-a stabilizat, mulţi dintre absolvenţi lucrează în domenii absolut fără nici o legătură cu calificarea primită. Mulţi tineri în cadrul cursurilor ascultate în facultate se mulţumesc cu materialul didactic expus de profesor, uitând de munca individuală în sălile de lectură, una dintre cauze fiind cea menţionată. De implicare în cercetare nici nu se poate discuta.

Pe plan intern una dintre modalităţile de perfecţionare sunt conferinţele, accesibile fiecărui cercetător sau cadru didactic (adesea ultimul le întruchipează pe ambele). Deja sunt recunoscute centrele universitare care se ocupă de un domeniu anume şi organizează la 2 sau 4 ani astfel de sesiuni. În cadrul unor astfel de conferinţe se fac legături noi, se cunosc personalităţi şi se trasează direcţii noi de cercetare.

Invatamantul in Spania

Structura sistemului spaniol, stabilita de catre Ministerul invatamantului si Stiintei e comuna pentru toata Spania. In continuare fiecare Comunitate Autonoma o realizeaza si o adapteaza conform particularitatilor sale. In Cantabria organul guvernamental responsabil de Invatamant e Consiliul Invatamantului. Accesul la invatamantul obligatoriu din Spania.

Elevii romani care doresc sa studieze in Spania se pot inscrie in acelasi an scolar in care s-ar inscrie daca ar fi in Romania, cu aceleasi drepturi ca orice elev spaniol. Ca si in Romania, invaţamantul este obligatoriu si gratuit

Sistemul spaniol de educatie cuprinde urmatoarele etape:

• Invatamantul prescolar - de la 1 la 6 ani, este voluntar, Invatamantul primar - de la 6 la 12 ani, este obligatoriu,

• Invatamantul secundar - de la 12 la 16 ani, este obligatoriu. Dupa completarea invatamantului secundar, elevii obtin o diploma, care le permite accesul la scolile profesionale sau la liceu.

• Liceu - asigura orientarea speciala pentru studiile viitoare. Permite accesul la scolile profesionale de inalt nivel sau universitate.

• Invatamantul profesional - contine module teoretice si practice conform specialitatilor.

• Invatamantul superior - cursurile dureaza 3 ani, iar impreuna cu masteratul 5 ani.

Inregistrarea elevilor pentru invatamantul primar se face primavara, anual. Pentru aceasta sunt necesare:

• Certificatul de nastere, tradus si legalizat;

• Certificatul scolar tradus si autentificat, care va include obiectele studiate, notele obtinute in anii de studiu.

Pentru a fi admis la Universitate, studentul trebuie sa obtina nota minima la examenele de admitere. Acestea se tin anual, in iunie si septembrie.

Educatia copilului incepe cu invatamantul prescolar. Invatamantul prescolar nu este obligatoriu, dar se considera esentiala in dezvoltarea copiilor. Invatamantul prescolar poate incepe la varsta de 2 ani pana la 6.

Familiile care au copii cu vârste cuprinse între 6 si 16 ani au dreptul si obligatia să solicite înscrierea acestora într-o unitate scolară. Pot alege între institutii de învatamânt public, privat si semi-privat. În cazul învătământului privat si semi-privat se achită taxele stabilite de fiecare scoală.

De la 6 la 12 ani, copilul frecventează scoala primară. Această etapă este gratuită si obligatorie. Este structurată pe 3 nivele, fiecare cuprinzând câte două cursuri. Un curs se poate repeta o singură dată. Asadar există:

• primul nivel, cu două cursuri: pentru 6 - 8 ani (I-II)

• al dolea nivel cu două cursuri: pentru 8 - 10 ani (III-IV)

• al treilea nivel, cu două cursuri: pentru 10 - 12 ani (V-VI)

Învătământul gimnazial sau secundar obligatoriu (cum este numit în Spania) are 4 nivele si cuprinde grupa de vârstă 12 - 16 ani. La finalizarea acestuia, elevul primeste o diplomă ce atestă absolvirea studiilor obligatorii.

Se structurează pe 4 ani de studii (de la primul până la al patrulea), conform vârstei elevilor. Fiecare an de studii conţine discipline obligatorii comune (Limba Spaniolă şi Literatura, Engleza, Matematica, Educaţia Fizică, Ştiinţele Sociale-Geografia- Istoria, Educaţia Plastică şi Vizuală...) şi discipline opţionale, la solicitarea elevilor, din componenţa celor propuse de către centrul de învăţământ (Franceza, Atelier de Matematică şi Atelier de Comunicare…). Disciplinele sunt predate de către diferiţi profesori. Disciplinele opţionale, sunt cele solicitate de către fiecare elev/-ă, în funcţie de interesele şi studiile posterioare pe care le va urma, ajutat permanent de centrul de învăţământ. Fiecare clasă are un diriginte sau o dirigintă, care le predă numai o disciplinǎ.