State și piețe

State si piete

Studiul economiei politice internationale

Puterea in economia mondiala

Este imposibil sa studiezi economia politica si in special economia politica internationala fara sa acorzi atentia cuvenita rolului jucat de putere in viata economica. Fiecare sistem de economie politica reflecta un amestec diferit in greutatea proportionala acordata bogatiei, ordinii, dreptatii si libertatii. Puterea este cea care determina relatia dintre autoritate si piata. Pietele nu pot juca rolul dominant pe care il joaca o economie politica daca nu sunt lasate sa faca acest lucru de catre cel care exercita puterea si detine autoritatea. Diferenta dintre o economie de piata, bazata pe intreprinderea privata, si o economie centralizata, de stat, rezida nu numai in cata libertate acorda autoritatea administratorilor pietei, ci si in contextul in care functioneaza piata.

Putere structurala si relationala

Exista doua tipuri de putere care se exercita intr-o economie politica – puterea structurala si puterea relationala.

Puterea relationala, in sensul ei conventional, este puterea lui A de a-l influenta pe B sa faca un lucru pe care astfel nu ar dori sa-l faca. Puterea relativa a fiecarui partener din cadrul unei relatii este mai mare sau mai mica, in functie de importanta lui, daca poate determina structura relatiei.

Puterea structurala este puterea de a contura si determina structurile economiei politice globale in cadrul carora trebuie sa actioneze alte state, institutiile lor politice, intreprinderile lor economice si nu in ultimul rand oamenii lor de stiinta si alti intelectuali. Aceasta putere structurala inseamna mai mult decat puterea de a stabilii agenda de discutii sau de a desemna regimurile internationale ale regulilor si uzantelor care trebuie sa guverneze relatiile economice internationale. Puterea structurala inseamna puterea de a decide cum trebuie facute lucrurile, puterea de a crea cadrul in care statele isi stabilesc raporturile dintre ele, dintre ele si cetateni, dintre ele si corporatii.

Structurile puterii in economia mondiala

Structura de securitate

Structura de securitate intr-o economie politica este cadrul de referinta al puterii creat de asigurarea securitatii unor fiinte umane de catre alte fiinta umane. Protectorii – cei care asigura securitatea – dobandesc un anumit tip de putere care le permite sa determine si, poate, sa limiteze aria de optiunile, sau optiunile la indemana altora.

Securitatea este, in ultima instanta, cea mai importanta dintre nevoile umane fundamentale.

Securitatea poate fi amenintata de forte naturale sau de factori umani. Iar amenintarea securitatii poate fi locala sau globala, selectiva sau generala. Majoritatea amenintarilor la adresa securitatii individuale sunt amenintari care vin din partea factorilor umani. Acestea se intind de la amenintarilor altor indivizi (criminali, nebuni sau purtatori de boli), la amenintarile crimei organizate, razboiul civil, pana la amenintarile unui razboi nuclear major – o amenintare care pune in primejdie intreaga lume, intreaga omenire si intreaga viata pe pamant. Ultima dintre ele, poate, singura amenintare universala majora care afecteaza intreaga omenire in mod egal si fara discriminare. Toate celelalte amenintari sunt distribuite inegal si tratate inegal de autoritate.

Structura de productie

Structura de productie poate fi definita ca suma tuturor angajamentelor care hotaresc ce trebuie produs, de cine si pentru cine, prin ce metode si in ce conditii. Reprezinta, de fapt, oamenii in activitate si bunurile pe care acestia le produc prin munca. Oamenii pot fi ajutati de aminale sau de masini. Eforturile lor pot fi suplimentate de o Natura generoase. Structura de productie se refera insa la modul in care oamenii isi organizeaza munca si ce produc ei. Ea este cea care creeaza bogatia intr-o economie politica. Productia a fost intotdeauna temelia, baza aproape a tuturor economiilor politice. Toate societatile organizate sunt construite pe temelia unei structuri de productie, pe bunurile produse de oameni prin munca. Intrucat exista o legatura atat de stransa intre pozitia puterii in societate si structura de productie, nici un economist politic nu isi poate permite sa o ignore.