SuperMarket-urile

CAPITOLUL I

SUPERMARKETURILE

1.1. Apariţia şi evoluţia supermarketurilor

Acest tip modern de unitate comercială, de mare capacitate, deţine în ţările dezvoltate cu economie de piaţă un loc preponderent în comercializarea mărfurilor alimentare şi nealimentare de cerere curentă.

Supermarketul întâlnit adesea în ţara noastră şi sub denumirea de supermagazin, el nu trebuie considerat a fi identic cu un alt tip de unitate care, în limba engleză ar avea o astfel de semnificaţie, superstore; aceasta din urmă fiind de circa două ori mai mare decât supermarketul obişnuit, oferind un larg sortiment de mărfuri alimentare şi nealimentare de uz curent, precum şi unele servicii (de curăţătorie chimică, poştă, încasarea cecurilor, alimentarea cu carburanţi şi spălatul autoturismelor) (Adăscăliţei 2000, p.62).

Apărut în SUA la începutul secolului XX, supermarketul a reprezentat o inovaţie majoră, provocând o adevarată revoluţie în pocesul distribuţiei. Primul a fost deschis în Memphis, Tennessee, SUA, iar până în anii’50 se răspândiseră deja în toată ţara şi ajunseseră şi în Europa.

Un pas important în dezvoltarea lor a fost inventarea căruciorului pentru cumpărături, în 1937 care a permis clienţilor să cumpere mai mult decât pot duce.

La sfârşitul anului 1929, economia americană s-a prăbuşit, populaţia trăind 8-9 ani în depresiune. În condiţiile unui şomaj extrem de sever, mulţi distribuitori se aflau în mari dificultăţi financiare, astfel că unii din ei, angrosiştii, au lansat o puternică campanie publicitară pentru a învăţa consumatorii să cumpere mărfurile expuse direct pe sol în cantităţii relativ mari (în unităţi pachetizate) şi la preţuri mai joase, pentru a face economii substanţiale. Pentru a economisi pe această cale, numeroase familii şi vecini îşi combinau târguielile. Astfel, ideea de bază a supermarketurilor era aceea de a combina vînzarea prin autoservire cu practicarea unor preţuri joase. Se pare, totuşi, că ideea respectivă i-a aparţinut lui Michael Cullen, pe când lucra la

firma Kroger a doua ca mărime la acea dată in SUA, cu 5.500 magazine. Refuzat de vicepreşedintele firmei respective, faţă de inovaţia ce i-o conturase în scris, în detaliu şi, mai apoi, de conducerea celui mai mare lanţ de magazine alimentare din lume (peste 1500) la acea dată – A& P – pe motiv că „ ideea nu era pentru ei”, Cullen a renunţat să mai fie salariat la Kroger şi şi-a deschis propriul supermarket, în Long Island – N.Y., numindu-se „Regele Kullen - spărgătorul de preţ” (Adăscăliţei 2000, p.63).

În oraşul Detroit, printre cele mai afectate de criza economică, revoluţia supermarketurilor a fost deosebit de pregnantă, oferta de mărfuri specificată fiind prezentată în cadrul localurilor devenite vacante prin încheierea unor cinematografe, bănci, expoziţii auto, depozite comerciale, fabrici.

Ca urmare a reuşitei acestei idei, prin 1937 existau în SUA deja peste 90 de supermarketuri (care, surprinzător, nu aparţineau primelor trei mari magazine din Detroit).

De la apariţe şi până în prezent supermarketurile au înregistrat o evoluţie ascendentă, de perfecţionări continue, trecând prin patru generaţii: prima generaţie a constat din unele uniţăti primitive de acest tip stabilite în perioada depresiunii; a doua generaţie de supermarketurii a fost construită în decursul primilor 15 ani după al 2-lea război mondial (1945-1960); a treia generaţie este produsul anilor’60, marcând investiţii crescânde, în condiţiile extinderii gamei de produse, a comercializării ascendente şi a îmbunătăţirii climatului de efectuare a cumpărăturilor; cea de-a patra etapă, specifică ultimelor decenii, a marcat o intensificare a concurenţei în sfera supermarketurilor şi implicit, o preocupare ca, prin acţiuni inovatoare legate de promovarea unor noi produse, de automatizare, prelucrare electronică a datelor şi sistematizare să se asigure avantaje competititve, implicit o creştere a rentabilităţii. S-au produs în ultima vreme schimbări

substanţiale în designul supermarketurilor, în echiparea şi motodele de operare ale acestora (dependente într-o tot mai mare măsură de ştiinţă şi tehnologie).

La începutul anilor 70 ai secolului XX aproape 80% din vânzările de mărfuri alimentare din SUA se realizau prin reţeaua de supermarketuri. În prezent acestea au devenit spaţioase, de mare volum, cu gondole de mare capacitate, cu o amplă iluminare şi un decor atractiv. Pe primul loc în reţeaua de supermarketuri nordamericane s-a înscris în ultima vreme firma Safeway.

Urmărind să-i sintetizeze trăsăturile, specialiştii americani au evidenţiat iniţial faptul că supermarketul este:

a. o unitate comercială cu amănuntul raionată;

b. având cel puţin patru raioane alimentare de bază – bacănie, carne, legume-fructe proaspete, lactate;

c. funcţionând în autoservire (Adăscăliţei 2000, p.64);

În prezent, supermarketurile oferă un sortiment larg de articole de băcănie, produse lactate, legume şi fructe, carne, detergenţi, articole de papetărie şi alte furnituri gospodăreşti, inclusiv numeroase articole nealimentare de uz curent (îndeosebi de curăţenie şi uz gospodăresc). Deşi iniţial oferta supermarketurilor nu era completată de o gamă suplimentară de servicii, în prezent ele au înregistrat – sub acutizarea concurenţei – substanţiale îmbunătăţiri, vizând amplasarea mai convenabilă, un decor mai ameliorat, extinderea programului de funcţionare, posibilitatea achitării cumpărăturilor cu cecuri, asigurarea de parcaje şi faciliţăţi pentru livrarea şi transportul mărfurilor, locuri de joacă pentru copiii părinţilor care vin după târguieli.

În Europa s-a produs o evoluţie fenomenală a supermarketurilor începând cu anii’60 ai secolului XX, mai recent ele începând să se dezvolte şi pe pieţele asiatice.