Cuprins
- CAP.1 TEORIA CLASICĂ A COMERŢULUI INTERNAŢIONAL 6
- 1.1 DELIMITAREA OBIECTULUI DE ANALIZĂ AL TEORIEI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL 6
- 1.2 PRECURSORII ŞI FONDATORII TEORIEI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL 7
- 1.3 TEORIA AVANTAJELOR ABSOLUTE – ADAM SMITH 9
- 1.4 TEORIA COSTURILOR COMPARATIVE 10
- 1.5 COSTURILE ABSOLUTE COMPARATE 13
- 1.6 COSTURILE RELATIVE COMPARATE 16
- 1.7 SEMNIFICAŢIA TEORIEI COSTURILOR RELATIVE ŞI A AVANTAJULUI COMPARATIV 19
- 1.8 TEORIA VALORILOR INTERNAŢIONALE – J. ST. MILL 20
- 1.9 IPOTEZELE TEORIEI CLASICE 22
- CAP. 2 TEORIA NEOCLASICĂ A COMERŢULUI INTERNAŢIONAL 25
- 2.1 REFORMULAREA TEORIEI COSTURILOR COMPARATIVE ÎN TERMENII COSTURILOR DE SUBSTITUŢIE 25
- 2.2 TEORIA DOTĂRII CU FACTORI DE PRODUCŢIE – TEOREMA HECKSHER-OHLIN 33
- 2.3 DEFINITIVAREA MODELULUI H-O-S 35
- 2. 4 MODELUL HECKSCHER – OHLIN CU COEFICIENŢI FICŞI 37
- 2.4.1 Intensitatea şi abundenţa relativă a factorilor de producţie 37
- 2.4.2 Posibilităţile producţiei 41
- 2.4.3 Avantajul comparativ şi specializarea naţiunilor 44
- 2.5 ÎNZESTRAREA CU FACTORI ŞI MECANISMELE CREŞTERII 47
- 2.5.1 Efectul Rybczinski 47
- 2.5.2 Preţul bunurilor şi preţul factorilor. Efectul Stolper-Samuelson 50
- 2.6. PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA TEZEI EGALIZĂRII PREŢULUI FACTORILOR DE PRODUCŢIE 54
- 2.7. SEMNIFICAŢIA TEORIEI DOTĂRII CU FACTORI DE PRODUCŢIE 57
- CAP. 3 CĂTRE O NOUĂ TEORIE A COMERŢULUI INTERNAŢIONAL 60
- 3.1 REPERE ALE NOII TEORII A COMERŢULUI INTERNAŢIONAL - N.T.C.I. 60
- 3.2 CONTRIBUŢIA „TEORETICIENILOR OFERTEI” LA CRITICA TEORIEI TRADIŢIONALE 61
- 3.3 CONTESTAREA IPOTEZEI OMOGENITĂŢII FACTORILOR DE PRODUCŢIE 62
- 3.4 CONTROVERSE ASUPRA IPOTEZEI IDENTITĂŢII FUNCŢIILOR DE PRODUCŢIE 66
- 3.5 CONCURENŢA IMPERFECTĂ - IPOTEZA DE BAZĂ A N.T.C.I. 67
- 3.6 ABANDONAREA CARACTERULUI STATIC AL ANALIZEI: EFECTELE CREŞTERII ECONOMICE ASUPRA COMERŢULUI EXTERIOR 68
- CAP. 4 RENOVAREA FUNDAMENTELOR SPECIALIZĂRII ŞI SCHIMBURILOR INTERNAŢIONALE 72
- 4.1 CRITICA TEORIEI CLASICE ŞI NEOCLASICE DIN PERSPECTIVA CERERII 72
- 4.2 INFLUENŢA OFERTEI DE EXPORT ASUPRA CERERII; EFECTUL DE DEMONSTRARE 73
- 4.3 ROLUL CERERII ÎN STIMULAREA OFERTEI DE EXPORT 75
- 4.3.1 Teoria „cererii naţionale reprezentative” (S.B.Linder) 75
- 4.3.2 Teza „cererii de diferenţiere” (B. Lassudrie-Duchêne) 76
- 4.3.3 Ciclul de viaţă al produselor şi comerţul internaţional (R. Vernon) 79
- 4.4 „DEZVOLTAREA DUPĂ ZBORUL GÂŞTELOR SĂLBATICE” (K. AKAMATSU) 80
- 4.5 SEMNIFICAŢIA ŞI LIMITELE TEORIEI CICLULUI DE VIAŢĂ AL PRODUSULUI 81
- CAP. 5 PROPAGAREA INTERNAŢIONALĂ A FLUCTUAŢIILOR 85
- 5.1. ADAPTAREA MULTIPLICATORULUI KEYNESIST LA CONDIŢIILE ECONOMIEI DESCHISE 85
- 5.2. SCHIMBĂRILE DE OPTICĂ ADUSE DE MULTIPLICATORUL KEYNESIST 87
- AL COMERŢULUI EXTERIOR 87
- 5.2.1 Ecuaţia de echilibru în economia deschisă 87
- 5.2.2 Determinarea multiplicatorului comerţului exterior 88
- 5.2.3 Semnificaţia multiplicatorului keynesist al comerţului exterior 90
- 5.2.4 Insuficienţe ale analizei keynesiste în termeni monetari 92
- 5.3 ANALIZA EFECTULUI DE ANTRENARE ÎN TERMENI REALI (FR. PERROUX) 94
- 5.4 INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE - CREATOARE DE COMERŢ INTERNAŢIONAL 97
- CAP. 6 MICHAEL PORTER - TEORIA AVANTAJULUI COMPETITIV 100
- 6.1 DETERMINANŢII AVANTAJULUI NAŢIONAL 101
- 6.2 CREAREA, DEZVOLTAREA ŞI SUSŢINEREA AVANTAJULUI NAŢIONAL 104
- 6.2.1 Interdependenţele interne în cadrul "diamantului naţional" 105
- 6.2.2 "Cluster -ul" - manifestare şi influenţe în crearea, dezvoltarea şi susţinerea avantajului naţional 107
- 6.3 MECANISMELE CREĂRII, DEZVOLTĂRII ŞI SUSŢINERII AVANTAJULUI NAŢIONAL 108
- 6.4 AVANTAJE COMPETITIVE NAŢIONALE ÎN ŢĂRI ÎN CURS DE DEZVOLTARE/ŢĂRI DEZVOLTATE 111
- CAP. 7 CONTRIBUŢIA LUI PAUL KRUGMAN LA DEZVOLTAREA TEORIEI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL 115
- 7.1 NOUA TEORIE LIBERALĂ A COMERŢULUI INTERNAŢIONAL 115
- 7. 2 COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI TEHNOLOGIA 118
- BIBLIOGRAFIE 122
Extras din proiect
Cap.1 TEORIA CLASICĂ A COMERŢULUI INTERNAŢIONAL
Privind retrospectiv evoluţia teoriei comerţului internaţional, bazele ei se regăsesc în lucrările economiştilor clasici englezi. În Avuţia naţiunilor scrisă de Adam Smith în 1776 şi în Principiile economiei politice şi impunerii fiscale, elaborată de D.Ricardo şi aparută în 1826, se află diseminate primele teoretizări ale aspectelor fundamentale ale specificităţii activităţii de comerţ exterior.
Preluate şi dezvoltate de numeroşi continuatori, ele au dus la conturarea teoriei comerţului internaţional. Împreună cu Finanţele internaţionale, Teoria comerţului internaţional formează corpul teoretic al Economiei internaţionale, recunoscută ca secvenţă distinctă a Teoriei economice generale.
1.1 Delimitarea obiectului de analiză al teoriei comerţului internaţional
Problema fundamentală a teoriei economice generale o constituie alocarea optimă a resurselor. Este vorba, deci, de criteriile de structurare judicioasă a economiei naţionale pe sectoare şi domenii de activitate. Transpusă pentru cazul economiilor naţionale deschise, problema fundamentală a analizei economie o constituie optimizarea structurii specializării internaţionale şi participarea avantajoasă la comerţul internaţional.
În consecinţă, nucleul obiectului de analiză al teoriei comerţului internaţional îl reprezintă fundamentarea criteriilor cu valoare explicativă şi, totodată, normativă pentru participarea ţărilor la diviziunea muncii şi comerţul internaţional.
Privite în aplicabilitatea lor teoretică şi practică, criteriile de structurare a specializării internaţionale şi a comerţului exterior dezvăluie noi probleme care se înscriu în completarea sferei de cuprindere a obiectului de analiză al teoriei comerţului internaţional, şi anume:
-definirea avantajelor pe care le degajă specializarea internaţională şi structurarea exporturilor şi a importurilor după anumite criterii;
-explicarea modului de repartiţie şi însuşire a acestor avantaje de către partenerii de schimb;
-formularea de recomandări de politică comercială care să asigure maximizarea acestor avantaje.
Aceste probleme principale care constituie obiectul teoriei comerţului internaţional au fost sesizate încă de la începuturile analizei teoretice a schimburilor comerciale internaţionale de mercantilişti şi de economiştii clasici.
Aşa cum vom vedea, primele încercări de analiză teoretică a schimburilor internaţionale întreprinse de mercantilişti rămân orientate doar spre avantajele generate de comerţul exterior şi măsurile de politică comercială adecvate pentru însuşirea lor. Ulterior, în opera clasicilor (A. Smith, R. Torrens, D. Ricardo şi J. St. Mill), obiectul teoriei comerţului internaţional se extinde şi se definitivează, cuprinzând cele patru probleme mai sus menţionate.
Dacă răspunsurile oferite de întemeietori vor fi considerate de urmaşi, din anumite puncte de vedere, incomplete, contururile câmpului de analiză teoretică schiţate de ei aveau să rămână neschimbate pe parcursul unei evoluţii de aproape două secole, până la noua teorie a comerţului internaţional.
1.2 Precursorii şi fondatorii teoriei comerţului internaţional
Primele încercări de analiză teoretică a comerţului exterior au fost întreprinse de reprezentanţii curentului de gândire mercantilist: William Stafford şi Thomas Mun în Anglia, Colbert şi Antoine de Montchrestien în Franţa, Ivan Tihonovici Posoşkov în Rusia etc. Valoarea teoretică a concluziilor lor este limitată de circumscrierea demersului analitic doar în sfera circulaţiei.
În consecinţă, investigaţiile lor rămân la nivelul superficial al căilor de îmbogăţire a naţiunii (a Prince-ului) prin schimburile comerciale externe.
Se ştie că pentru mercantilişti, metalele preţioase, înseosebi aurul şi argintul, reprezintă personificarea universală a bogăţiei. Aurul este “nervul războiului” şi “substitutul nevoilor tuturor oamenilor” (A. de Monchrestien), iar “bogăţia nu constă în a avea mai mult aur sau mai mulţi bani, ci în a avea mai mulţi decât restul lumii sau decât vecinii“1.
Animaţi de un asemenea scop, ei nu vedeau altă posibilitate de mărire a stocului de aur, în afara extracţiei, decât comerţul exterior. Potrivit concepţiei mercantiliste, specificitatea comerţului exterior constă tocmai în faptul că, spre deosebire de circulaţia internă a mărfurilor care nu măreşte cantitatea de aur şi de bani, excedentul exporturilor faţă de importuri poate servi acestei cauze. În acord cu aceasta, recomandările lor de politică comercială sunt orientate spre maximizarea exporturilor şi limitarea importurilor. Semnificativ este faptul că, deşi inconsistentă, mentalitatea “mercantilistă” a primatului exporturilor faţă de importuri răzbate până în zilele noastre.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Teoria Comertului International.doc