Trazacția de Preluare a Unei Firme pe Piața Farmaceutică

Introducere

Industria farmaceutică este considerată o industrie de top a economiei naţionale. Ea are un grad foarte ridicat de specializare, aparţinând categoriei ramurilor ce induc progresul ştiinţific, astfel prezintă perspective continue de creştere. În ultimii ani, managementul în industria farmaceutică a continuat să se dezvolte, bazându-se pe raportul dintre nevoile din ce în ce mai mari ale populaţiei, limitele resurselor financiare bugetare şi cheltuielile mai mari cu cercetarea dezvoltarea în domeniu. Chiar dacă în ultimii ani, sistemul sanitar românesc a înregistrat progrese, factori precum: subfinanţarea cronică, investiţiile insuficiente, de exemplu cheltuielile pe medicamente, pe cap de locuitor; accesul la medicamente; cheltuială cu medicamentele compensate şi implementare parţială a unui management profesionist, fac că în România sănătatea să rămână o problemă, iar industria farmaceutică locală să fie slab dezvoltată comparativ cu potenţialul existent al pieţei. În ţara noastră, întâlnim o situaţie atipică prin comparaţie cu alte state ale lumii în care volumul de medicamente oferit de industria locală acoperă 75-80% din cerere, în schimb din punct de vedere valoric importurile domină vânzările totale reprezentând aproximativ 80%.

În anul 2009 piaţa farmaceutică a fost estimată la 1,9 miliarde Euro, înregistrând o scădere cu 9,1% în volum şi cu 1,7% în valoare (minus 1,91 miliarde de euro), datorată mai multor factori, printre care se număra şi criză economică.

Pentru anul 2010 se estimează o scădere a pieţei farmaceutice, din cauza reducerii bugetului sănătăţii cu aproape un sfert faţă de anul trecut. Specialiştii afirmă că dacă nu se alocă resurse suplimentare şi nu se revine la termene de plată rezonabile, anul 2010 se anunţă catastrofal.

În topul primilor cinci jucători din România nu se regăseşte nici un producător local în timp ce în primii zece întâlnim doar trei companii din ţara, respectiv Sicomed (Zentiva), Terapia (Ranbaxy) şi Antibiotice. Astfel lider este în continuare producătorului elveţian Roche, cu vânzări de 215,8 milioane euro, urmat de grupul francez Sanofi Aventis - 147,9 milioane euro, compania elveţiană Novartis - 137,2 milioane euro, producătorul britanic GlaxoSmithKline - 133,2 milioane euro şi grupul american Pfizer cu 115,5 milioane euro.

În România există în prezent circa 6.000 de farmacii, din care circa 12% sunt reunite sub umbrelă primelor cinci reţele de pe piaţa locală. După mai mulţi ani de creştere agresivă în care se băteau cu băncile pentru a atrage cele mai bune spaţii stradale, reţelele sunt acum puse în situaţia în care trebuie să închidă farmacii. În ceea ce priveşte numărul de unităţi deschise, liderul pieţei este compania Sensiblu (parte a A&D Pharma), urmată de Catena, Dona, Help Net şi Cetrofarm. Afacerile cumulate ale acestora se apropie de jumătate de miliard de euro. Cu excepţia Centrofarm, majoritatea au acţionariat comun cu al distribuitorilor, astfel că sunt deţinute de oameni de afaceri locali. Niciun investitor strategic străin nu a intrat până acum în retailul local de medicamente (vezi tabel nr.1).

Capitolul 1. Norme legale care guvernează piaţa farmaceutică

Datorită implicaţiilor directe asupra vieţii şi sănătăţii populaţiei, industria farmaceutică este supusă unor reglementări şi unui control extrem de strict. În fiecare ţară există o serie de legi şi organisme care reglementează, autorizează sau verifică fiecare aspect al acestui sector de la materii prime, flux tehnologic, calitatea produsului, autorizarea de punere pe piaţa, certificarea de liberă practică pentru personalul din domeniu, reglementarea preţului şi a sistemului de asigurări de sănătate şi până la funcţionarea depozitelor şi a farmaciilor.

Regulile de bună practică se referă la organizarea spaţiului şi dotarea unităţii farmaceutice; personalul de specialitate al unităţii farmaceutice; eliberarea medicamentelor pe baza prescripţiei medicale, a celorlalte medicamente şi produse de sănătate; încurajarea utilizării raţionale a medicamentelor; prepararea medicamentelor în farmacie; privind informarea pacientului.

Dintre cele mai importante legi şi ordonanţe amintim:

• Legea 95/2006 privind reforma din domeniul sănătăţii a stabilit în primul rând rolul de coordonator al Ministerului Sănătăţii; s-au stabilit reglementările privind regimul producerii, distribuirii şi vânzării medicamentelor cât şi stabilirea preţurilor medicamentelor care sunt eliberate pe bază de reţetă de către minister fără implicarea Oficiului concurenţei, actualizată în 26.03.2010.