Cazul Educației pentru Rezolvarea Conflictelor

Capitolul I

Rezolvarea conflictului şi misiunea educaţiei

Într-un interviu recent, avocatul general al SUA, Janet Reno, a declarat că “e semnificativ faptul că noi avem un sistem juvenil de justiţie care în multe state este falimentar şi porneşte mult prea târziu. Nu se poate începe cu tineri de 16-17 ani care au renunţat la şcoalã şi care sunt traficanţi de droguri de când aveau 13 ani. Trebuie să se înceapă mult mai devreme Putem face foarte mult bine prin programele (educative) de rezolvare a conflictelor în şcolile noastre publice."

Sunt justificate, chiar obligatorii, motivele pentru care în fiecare şcoalã ar trebui sã se predea tehnicile de rezolvare a conflictelor la studenţi. Trei elemente ale misiunii didactice sunt comune în toate şcolile din America: şcolile sigure, dreptatea socialã şi mediile de învăţare cooperante. Mult mai adesea decât ar trebui să fie acceptabil, provocările cu care se confruntă şcolile sunt foarte dificil de atins. Să luăm, spre exemplu, în considerare ce anume este necesar pentru a se realiza misiunea unei şcoli şi ce anume ar putea contribui la crearea unui cadru ideal ideal de învãţare:

- Un mediu în care fiecare elev se simte liber fizic şi psihic, fără ameninţări şi pericole;

- Un areal în care toatã lumea sã gãseascã prilejuri de a lucra şi a studia împreunã la dezvoltarea reciprocã a tuturor;

- O ambianţã plină de respect şi de colaborare, favorabilă dezvoltării, sãrbãtorind diversitatea membrilor săi;

- Un areal care permite accesul egal şi oportunităţi pentru fiecare student în parte, fãrã prejudecăţi ce ţin de rasă, etnie, cultură, gen biologic, orientare sexuală, abilităţi fizice şi mentale sau clasă socială

1. Şcoli sigure, justiţie socială şi medii de învăţare cooperante

Având misiunea mandatului constituţional de a pregăti tineretul pentru o viaţă productivă într-o societate democratică, şcolile sigure, justiţia socială şi mediile de învăţare cooperante trebuie să fie trăsături esenţiale ale sistemului educaţional american. Domeniul rezolvării conflictelor răspunde direct provocărilor educaţionale inerente execuţiei acestui mandat. Educaţia pentru rezolvarea conflictelor îmbrăţişează misiunea de a furniza aceste trei trăsături esenţiale. Potenţialul educaţiei pentru rezolvarea conflictelor, atât pentru schimbările comportamentale individuale cât şi, prin implicarea colectivă a indivizilor, pentru schimbările sistematice, oferă promisiuni semnificative că şcolile pot sã-şi îndeplinească misiunea. Educaţia pentru rezolvarea conflictelor se adreseazã atât problemelor comportamentale individuale de prevenire a violenţei şi exerciţiului pentru o cetăţenie responsabilă, cât şi problemelor sistematice de promovare a şcolilor sigure, a dreptăţii sociale şi a mediului de învăţare cooperant. Cunoaşterea mijloacelor de rezolvare constructivă a conflictelor oferită printr-o astfel de educaţie este o componentă crucială în formarea capacităţii şcolilor de a-şi împlini mandatul lor social.

Schimbarea comportamentului şi schimbarea sistemului

Relaţia dintre educaţia pentru rezolvarea conflictelor şi problemele de prevenire a a violenţei, justiţie socialã şi cetăţenie responsabilă este întrucâtva uşor de conceptualizat. Ce nu este la fel de evident este necesitatea pentru schimbarea sistemului: cerinţa colateralã ca filosofia şi practica instituţională sã fie adaptabile la noi modele de gândire. Totuşi, ca să putem discuta despre schimbări comportamentale individual, dincolo de cazurile izolate, sistemul şcolar trebuie să fie reconceptualizat. Schimbãrile instituţionale necesare sunt cele care încurajează schimbările individuale şi permit tinerilor să practice şi să trăiască într-un mediu liniştit, în care conflictele se rezolvă pe cale amiabilă, contextul fiind foarte semnificativ pentru viaţa lor: şcoala, un loc în care petrec o parte considerabilă a timpului lor. Când comportamentul este folosit curent într-un anumit context, atunci acesta este interiorizat şi este adoptat în viaţa de zi cu zi, dar şi în alte contexte, prezente sau viitoare. Pentru ca acele comportamente să fie activate consistent în contextul original, preceptele şi practica organizaţională a acelui context trebuie sã sprijine şi sã încurajeze aceste comportamente.

Reconceptualizările specifice sistemului pentru sprijinirea schimbărilor comportamentale individuale promovate prin educaţia pentru rezolvarea conflictelor sunt tratate mai detaliat în următorul capitol. Pe scurt, schimbarea aceasta de paradigmă cere cel puţin operaţionalizarea cooperării ca cerinţă normativă, atât la nivel comportamental, cât şi academic şi permisiunea pentru adulţi de a interacţiona necoercitiv cu tinerii. Majoritatea profesioniştilor în educaţia pentru rezolvarea conflictelor susţin că pentru a ajunge la rezultate maxime, schimbările sistemice trebuie să aibă un context care să faciliteze dezvoltarea şi susţinerea programului.

Programele de rezolvare a conflictului pot oferi alternative eficiente la programele de disciplinã tradiţionale. Asemenea alternative furnizează schimbări atitudinale şi comportamentale pe termen lung, efect dorit de orice program de disciplinã. Programele de rezolvare a conflictului constituie o parte importantă a acestor alternative, deoarece invitã la participare si se aşteaptă ca cei ce aleg sã participe să planifice comportamente mai eficiente, dar să le şi pună în practică.

În ceea ce priveşte elementele din misiunea didactică, ar trebui sã fie evident că pentru a avea şcoli sigure, violenţa propriu-zisă sau implicită ar trebui să fie eradicată, atât psihic cât şi fizic. Procesele care ajută studenţii să abordeze în mod constructiv conflictele interpersonale, diferenţele culturale şi violenţa din cultura americană, ar trebui să existe în experienţa de zi cu zi a şcolii. Educaţia pentru rezolvarea conflictelor furnizeazã tinerilor puterea de înţelegere, abilităţile şi strategiile necesare pentru a găsi alternative la comportamentele auto-distructive sau violente în confruntările interpersonale sau intergrup. Provocarea fundamentalã pentru şcoli este aceea de a implica studenţii în învăţarea abilităţilor şi proceselor care le permit sã conducã şi sã rezolve în mod constructiv conflictele semnificative din viaţa lor.