Comunicare comercială în afaceri

Delimitări conceptuale ale noţiunii de comunicare

Potrivit specialiştilor, “un proces atât de complex precum comunicarea trebuie abordat, în mod necesar, într-o maniera sistematică”( Vlasceanu M., 1993). Fiecare act comunicaţional este o parte a unui sistem în cadrul căruia componentele interacţionează, influenţându-se reciproc. Potrivit teoriei sistemelor, pentru obţinerea unui efect sinergetic ridicat, procesul de comunicare nu trebuie fragmentat, ci considerat în ansamblul sau. Chiar dacă, într-o analiză teoretica, fiecare componenta a sistemului poate fi pusa în discuţie separat, din punct de vedere practic divizarea comunicării are consecinţe negative asupra întregii activitaţi a intreprinderii.

Sistemul comunicaţional are doua componente principale:componenta comercială si componenta corporativă. Componenta comercială este cea care permite firmei gestionarea relaţiilor cu clienţii actuali si potenţiali, în vederea constituirii imaginii sale comerciale. Componenta corporativă asigura menţinerea unor raporturi optime cu celelalte categorii de public cu care firma este interesată să comunice în vederea obţinerii unei imagini globale favorabile.

Firma modernă evoluează într-un mediu de o mare complexitate, în cadrul căruia pot fi identificate numeroase categorii de public. In vederea realizării obiectivelor propuse, organziaţia întreţine cu fiecare dintre acestea o seamă de raporturi, în realizarea cărora comunicarea joacă un rol important. Totodată “în interiorul fiecărui grup, ca şi între grupuri se stabilesc relaţii implicând o comunicare de tip informal ce poate amplifica, în anumite condiţii, în sens pozitiv sau negativ, mesajele emise de firma“ ( Candea D, Candea R.,1998).

2.Conceptul de publicitate şi modalităţile de realizare ale acestuia

Publicitatea este unul din elementele utilizate, de regulă pentru prezentarea convingătoare a produsului sau serviciului către cumpărator sau utilizator. Pentru mulţi dintre cei implicaţi ca : beneficiari de reclamă, agenţi de publicitate sau consumatori, publicitatea reprezintă elementul de comunicare principal în mixul de marketing. De fapt, publicitatea este cel mai evident element şi poate fi lesne de identificat.

Întregul mix de marketing conţine căi de comunicare potenţiale sau reale folosite în întregime, când sunt descoperite, pentru a stimula cumpărarea şi consumul. De pildă, se recurge la colorarea particulelor unui detergent pentru a i se evidenţia diferiţi ingredienţi şi avantajele lor; se asigură unui mic produs electric elemente de design care să dezvăluie că se adresează tineretului sau că e la modă; de cele mai multe ori, se concep ambalaje care fac mai mult decât să protejeze produsele – ele le conferă “ o marcă “ şi uneori chiar mai mult. Chiar şi procesul de distribuţie poate comunica unele elemente despre o marcă; la fel şi preţul. Faptul că preţul produsului nostru este mai scăzut sau mai ridicat decât al concurenţilor reprezintă un mesaj posibil care comunică pieţei şi alte lucruri. Ca preţ relativ, poate produce o marjă mai mică şi un volum mai mare de vânzări sau o marjă mai mare şi un volum mai mic al vânzărilor, dar fiecare din aceste posibilitaţi poate duce, mai mult sau mai puţin, la obţinerea unui profit. Ca modalitate de comunicare, poate lămuri unele aspecte referitoare la calitate, segment de piaţa, utilizare finală şi altele. În această privinţă, preţul trebuie să fie compatibil cu strategia aplicată celorlalte elemente ale mixului de marketing, inclusiv promovarea din care face parte publicitatea.

Strategia de marketing, în întregul ei, este un mijloc de comunicare cu piaţa, fie direct, fie indirect. Pe pieţele dezvoltate cumpărătorii, clienţii, consumatorii sunt liberi să aleagă – să cumpere sau să nu cumpere un produs sau un serviciu ori pe cel oferit de altcineva. Pentru a alege, consumatorii au nevoie de informaţii – informaţii pe care să le analizeze şi la care să reacţioneze la nivelul raţional şi/sau emoţional, conştient sau inconştient. Reacţia poate fi vagă, ca un semn de familiaritate, sau clară, ca un semn de totală satisfacţie datorită faptului că produsul cumpărat a mai fost testat şi altădată, că este făcut din materiale superioare sau că se vinde cu reducere. Însă, informaţia în urma căreia au loc anumite reacţii nu vine doar din publicitate. În ultimă instanţă, apare o reacţie la întregul mix de marketing. Aşadar publicitatea nu este unicul instrument de marketing; este mai degrabă, asemenea celorlalte aspecte ale comunicării, doar mai importantă. Singura sa funcţie este de a determina o reacţie în urma unei comunicări difuzate într-un spaţiu plătit – de obicei de consumator, adesea şi de comercianţi (indirect), iar uneori de la categorii de public.

Ceea ce se comunică poate fi pretenţia asupra valorii primite în schimbul banilor sau asupra avantajelor de performanţă a unui produs. În aceeaşi măsură, poate fi doar o aducere aminte, asociere sau imagine, în care cuvintele şi cu atât mai puţin, ideile vehiculate nu au un rol prea important. Indiferent de ceea ce este, publicitatea este determinată de natura produsului sau de nevoile consumatorului şi de rolul pe care-l poate juca în contextul mixului de marketing.

Nu trebuie să ne gândim la reclamă ca fiind izolată de restul activităţii de marketing. Ea joacă, în marketing, un rol în soluţionarea unei probleme sau folosirea unei oportunităţi. Pentru ca rolul pe care-l indeplineşte să fie eficient, trebuie să fie şi corect. Dacă problema de marketing ţine de distribuţie, publicitatea poate contribui doar într-o mică parte la rezolvarea ei; dacă problema este preţul, contribuţia ei este şi mai mică. Dacă dificultăţile le creează produsul în sine, publicitatea poate fi contraproductivă. Publicitatea care generează testarea în masă a unui produs nesatisfăcător din punct de vedere calitativ poate avea efecte negative chiar şi asupra versiunii îmbunătăţite a produsului. Pe de altă parte, dacă problema este conştientizarea, reclama poate fi foarte puternică, şi este chiar mai puternică (pentru că efectele durează mai mult) în cazul în care problema ţine de poziţionarea produsului – dacă potenţialii consumatori nu şi-au dat seama de locul în care se potriveşte produsul în ansamblul cerinţelor lor, într-un loc diferit de cel al produselor concurente. În zonele în care funcţionează, publicitatea acţionează în sensul simplificării alegerii făcute de consumatori în favoare produsului – cu condiţia ca şi conţinutul publicităţii să fie potrivit mărcii şi consumatorului în lumea reală. În această afirmaţie găsim implicit câteva principii de bază despre natura şi procesul publicităţii.