Comunicare Organizațională

Motivatie

Comunicarea un cuvânt ce are parte de numerose definitii diferite, un cuvânt care a

încercat să fie explicat de toti autorii de specialitate si care reprezintă un element fundamental

al existentei umane. A comunica reprezintă principala dimensiune a fiecăruia dintre noi

devenind o prezentă de neînlocuit atât în viata de zi cu zi cât si în cadrul organizatiilor sub

forma comunicării organizatioanle. Comunicarea organizatională reprezintă o permanentă

provocare, fluxul informational trebuie să crească în mod eficient, iar membrii organizatiei

trebuie să fie în permanentă conectati la evenimentele organizatiei, să existe o fluentă a

informatiei si să fie eliminate toate imperfectiunile. Însă acesta reprezintă un ideal deoarece în

prezent încă se mai poate vorbi de bariere ale comunicării organizationale – de conceptie, de

mediu, de limbaj.

Dacă cineva, din simplă curiozitate, va răsfoi un dictionar în dreptul cuvântului

comunicare va fi surprins de multitudinea explicatiilor oferite: actiunea de a comunica,

înstiintare, veste, stire, contact, relatie, legătură etc.

Iată că din rândurile scrise mai sus pot fi evidentiate trei cuvinte importante:

comunicare, comunicare organizatională si legătură, pe care ne-am gândit să le aplicăm în

următorul context: cadrul organizational – Universitatea Al.I.Cuza, Facultatea de Economie si

Administrarea Afacerilor, Master Marketing si Comunicare în Afaceri, tema analizată -

Metafora pentru legătura dintre profesorii si studentii de la MCA.

De ce legătura dintre profesori si studenti? Deoarece este o legătură care se

construieste cu greu, pas cu pas si presupune de ambele părti o artă a comunicării, este o

legătură contradictorie de apropiere umană dar si de natură academică ce presupune o

motivatie complementară – dorinta de a transmite si forma aptitudini si cunostinte si dorinta

de a asimila aptitudini si cunostinte.

De ce am ales să prezentăm această legătură metaforizată? Deoarece am dorit să

oferim un alt unghi de privire asupra acestei relatii, iar metafora ne ajută să oferim un corp

concret unei impresii greu de exprimat. Este greu să definesti în cuvinte legătura profesorstudent,

însă este mai usor să o transpui sub forma unei metafore, aceasta fiind în cele din

urmă un instrument logic care restructurează modul de gândire si interpretare.

1. Metafora ca si concept

Metafora este o figură de stil ce atribuie unui cuvânt semnificaţia altui cuvânt,

aparţinând unui câmp semantic vecin. Aparţine unui cod si este totodată un cod. Metafora

selecţionează conţinuturi, „vehicule”, semne care să conducă la înţelegerea unor fenomene,

aspecte la care se fac referiri în mod indirect sau care sunt greu accesibile. Metaforele nu sunt

simple vehicule lingvistice pentru comunicarea unor concepte si propoziţii. Mai degrabă,

metaforele oferă substanţa si logica de tip conceptual a teoriilor.

Majoritatea teoriilor metaforei iau în discuţie existenţa a cel puţin doi termeni,

conform structurii A este B. Uneori se ia în considerare si un al treilea termen (C), niciodată

exprimat în discurs, care constituie justificarea relaţionării dintre A si B, asa-numita bază de

substituire/ comparaţie sau transfer.

Teorii ale metaforei:

a) Teoria substituţiei

Probabil primul teoretician al metaforei a fost Aristotel, în Poetica sa. În capitolul XXI,

definiţia dată acestei figuri de stil este ,,trecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie

de la gen la speţă, fie de la speţă la speţă, fie după analogie”. În ceea ce priveste analogia, pe

care o consideră ca fiind cazul în care într-o serie de patru termeni, al doilea (B) se găseste cu

primul (A) în acelasi raport în care se găsesc al treilea (C) si al patrulea (D), aceasta constituie

principiul de bază al metaforei.

b) Teoria comparaţiei

Această direcţie teoretică pare să fi rezistat cel mai mult în timp, rădăcinile sale găsindu-se

tot în opera lui Aristotel. Stagiritul este de părere că la origini orice metaforă este o

comparaţie în formă eliptică (nemarcată prin comparativul explicit) sau o analogie implicită.

În concepţia sa,metafora are un efect mai puternic decât comparaţia, fiind mai condensată;

atunci când Homer spune despre Ahile că s-a năpustit ca un leu asupra dusmanului, el face o

comparaţie, iar când spune că leul s-a năpustit asupra lor avem de a face cu o metaforă. În

afară de lipsa formală a marcatorului comparativ, viteza transferului metaforic este mai mare

si deci valoarea estetică a figurii creste proporţional.