Comunicare și relații publice

INTRODUCERE

Trăim într-o epocă intoxicată de o publicitate zgomotoasă şi nereală făcută produselor care, cel mai adesea, nu îndeplinesc criteriile calităţii, iar noi suntem consumatorii stresaţi ai acestor vremuri.Lumea întreagă trece printr-un proces care sufocă diversitatea şi tradiţia programându-se un sistem de standardizare internaţională susţinută de o tendinţă de omogenizare a maselor de aliniere la norme şi reguli impuse de marile centre care au un rol evident de comandă.

Comunicarea umană este plina de probleme şi dificultăţi. Cât de des spunem, sau auzim fraze de tipul :''Nu am vrut să spun asta!'' sau "Încă nu sesizezi ceea ce vreau să spun?'' sau nu în ultimul rând ''Se pare că nu ai priceput despre ce e vorba!" .Ori de cate ori scriem sau vorbim, încercam să convingem, să explicăm, să influenţăm, să educăm, sau să îndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare, urmărim întotdeauna patru scopuri principale :

•să fim receptaţi (auziţi sau citiţi);

•să fim înţeleşi;

•să fim acceptaţi;

•să provocăm o reacţie (o schimbare de comportament sau de atitudine);

Atunci când nu reuşim să atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamnă că am dat greş în procesul de comunicare. Acest lucru poate conduce adesea la frustrări şi resentimente exprimate în fraze ca, de exemplu,: ''Nu înţelegi româneşte !?'' (fraza spusă de un român altui român). Dar ce înseamnă limba simpla, la urma urmei ea este doar un cod, pe care îl folosim pentru a ne exprima gândurile, un cod care poate fi descifrat numai dacă ambele părţi (emiţătorul şi receptorul) conferă aceeaşi semnificaţie simbolurilor pe care le utilizează. Cuvintele sunt doar simboluri care reprezintă lucruri şi idei. Noi le atribuim diferite înţelesuri, în cazul mass-media mai mult sau mai puţin vagi, atunci când sunt folosite sau auzite. Înţelesul pe care îl dăm cuvintelor rezultă din modul în care fiecare dintre noi interpretează lumea înconjurătoare, pentru că fiecare dintre noi o vede şi o înţelege în mod diferit. Drama individului în societatea contemporană e că deşi trăieşte într-o eră de explozie informaţională comunică din ce în ce mai puţin, apare acea înstrăinare de sine şi de ceilalţi. Telefonul, internetul, comunicarea prin email au devenit în zilele noastre componente intrinsece ale existenţei cotidiene. Cu toate acestea oamenii folosesc instrumentele puse la îndemână de revoluţia tehnico-informaţională.

Ultima formă de comunicare modernă este blog-ul. Latura comunicaţională este vitală în contextul contemporan de ameninţare teroristă, menţiunea de război mediatic apare tot mai des în diverse media mergându-se până la terorismul mediatic în transmisiune directă. În relaţiile internaţionale de mare tensiune, comunicarea joacă un rol esenţial iar cultura păcii trebuie să legitimeze educaţia şi efectul acesteia pentru convieţuire paşnică într-o perspectivă globală şi umanistă.

În ştiinţa comunicării există o combinaţie de semne şi simboluri care au caracter convenţional şi se înscriu într-un cod cunoscut de toţi vorbitorii unei comunităţi.

Valoarea informaţiei constă în noutatea pe care o aduce, produsele media rezistă pe piaţă atâta timp cât asigură noutatea informaţiei. De asemenea un individ devine interesant şi important când emite informaţii noi cu valoare socială verificabile în timp. Termenul de comunicare a fost preluat din francezul “communication” Acesta reprezintă procesul complex prin care se emit opinii, valori, norme sau păreri despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, al fiecăruia dintre noi. Este un proces foarte bine construit prin care un emiţător transmite un mesaj sub forma unui cod prin intermediul unui canal către un receptor.

Prin procesul de comunicare încercăm să convingem interlocutorul, să-l influenţăm sau să-l informăm despre lucruri care ne interesează pe noi.