Comunicarea în Cadrul ULBS

“Comunicarea înseamna putere. Cei care îi stăpînesc modul de utilizare pot schimba modul în care percep lumea şi modul în care sunt ei înşişi percepuţi de lume!” ( Anthony Robbins )

Istoria ULBS

Inaugurarea unei şcoli este întotdeauna un eveniment plin de semnificaţii pentru că educaţia înseamnă iluminare. Înseamnă posibilitatea de a contempla noi orizonturi şi de a modela minţi tinere. Înseamnă şansa de a influenţa viitorul prin formarea conştiinţelor tinere. Însă o şcoală inaugurată deja în anul 1380 este cu siguranţă o piatră de hotar în istoria unui oraş. Iar această şcoală şi-a deschis porţile în cetăţuia Sibiului.

Adevărul este că Sibiul a fost permanent animat de dorinţa de a ridica nivelul de cultură al locuitorilor lui, întrucât cunoaşterea a însemnat întotdeauna putere. Şi cum Biserica a oferit în mod constant cele mai bune condiţii de studiu, adunând sub aripile ei protectoare minţi avide de cunoaştere, începuturile învăţământului superior sibian au fost marcate de iniţierea în anul 1786 a Cursului Preparandial de învăţători din Sibiu – una din primele instituţii şcolare cu caracter pedagogic din Transilvania. În anul 1850, Cursul din Sibiu şi-a modificat profilul, devenind un Institut Teologico-Pedagogic de Grad Superior care a oferit iniţial cursuri de doi ani şi, începând cu anul 1861, cursuri de trei ani; simultan a fost înfiinţată o secţie pedagogică cu un program de studii de patru ani. Concomitent s-a organizat şi cursul de pregătire a viitorilor preoţi din eparhia ortodoxă românească a Transilvaniei, marcând începutul învăţământului teologic din Sibiu.

Şi totuşi realităţile socio-culturale ale timpului făceau imperativă nevoia de specialişti în drept şi administraţie. Conştientă de aceste nevoi stringente, minoritatea germană care se bucura de un statut privilegiat în acel moment, în comparaţie cu populaţia română care era doar tolerată în Transilvania, a reuşit să inagureze o Academie de Drept la Sibiu în anul 1844. Timp de douăzeci de ani cursurile au fost predate în limba germană, însă studenţii înmatriculaţi nu aparţineau în exclusivitate etniei germane. După anul 1865, ca rezultat al politicii de asimilare forţată impusă de autorităţile austro-ungare, limba maghiară a devenit limba de predare în toate instituţiile de învăţământ. Iar Academia din Sibiu nu a reprezentat o excepţie. În consecinţă, începând cu anul 1865, cursurile au fost predate în limba maghiară până în anul 1884, când Academia a fost desfiinţată drept urmare a legislaţiei prohibitive maghiare.

Încă o dată speranţele şi visele celor care studiaseră sau predaseră la această Academie de Drept au fost strivite. Iar cenuşa neîmplinirii s-a aşternut din nou peste speranţele şi năzuinţele de a contribui la progresul acestei naţiuni prin educaţie. Cu toate acestea, o mare parte a celor 1387 de absolvenţi ai acestei Academii de Drept aveau să devină militanţi activi ai mişcării culturale româneşti din Transilvania. Mulţi dintre ei aveau să se implice în organizarea Marii Uniri care, în ciuda faptului că s-a realizat la Alba-Iulia, fusese pregătită aici, în Sibiu, chiar în clădirea care adăposteşte astăzi Rectoratul Universităţii “Lucian Blaga”.

Eforturile şi strădaniile comunităţii locale de a inaugura o astfel de instituţie au eşuat rând pe rând. Dar, ce ironie! Soarta care pare adesea a se juca cu noi, aproape că ne-a forţat să avem o universitate, de fapt să o găzduim. Era perioada unui război pustiitor, perioada celui de-al doilea război mondial. Cine ar fi crezut că războiul putea să aibă efecte benefice asupra unui oraş defavorizat de istorie secole de-a rândul? Cine şi-ar fi imaginat că Dictatul de la Viena (1940) care a mutilat România smulgând Nordul Transilvaniei şi acordându-l Ungariei, putea să însemne un nou început pentru învăţământul superior în Sibiu, prin aceea că a forţat Universitatea din Cluj să-şi caute adăpost în Hermannstadt?

Totuşi, în timpul anilor grei de război, Sibiul a fost martorul unei efervescenţe greu de imaginat a învăţământului superior. Cu toate că vremurile nu ne-au fost prielnice, numărul studenţilor a crescut de la 2307 în anul universitar 1940-1941 la 3386 în anul 1943-1944. Dar mai importantă decât creşterea numerică a fost activitatea de anvergură a profesorilor şi studenţilor aflaţi la Sibiu în exil. Astfel, în timpul celor patru ani de la Sibiu, au fost publicate peste 2000 de lucrări de cercetare şi au fost organizate peste 300 de conferinţe în douăzeci şi cinci de oraşe. S-a iniţiat chiar un cerc literar care avea să fie cunoscut ulterior drept “Cercul literar de la Sibiu”. Într-o perioadă în care tendinţa era de a distruge totul, bun sau rău, în care istoria se schimba în mod dramatic, câţiva studenţi filologi s-au dedicat unei cauze spirituale infinit superioare: Cultura. Aceşti tineri idealişti au avut curajul să se opună tendinţei destructive care se manifesta în haosul acelor vremuri, încercând să construiască, să creeze ceva care să dăinuie. Într-o perioadă în care tunurile se auzeau nu departe de Sibiu, aceşti tineri însetaţi de cunoaştere, care simţeau că unica lor şansă era cultura, şi-au făcut un obicei din a se reuni pentru a discuta la nesfârşit idei şi idealuri, sub privirile celui al cărui nume Universitatea din Sibiu îl poartă astăzi: Lucian Blaga.

Cu toate acestea încă un sfert de secol avea să se scurgă până ce visul Sibiului avea să devină realitate: În anul 1969, Facultatea de Istorie din Sibiu a fost înfiinţată ca secţie a Universităţii din Cluj-Napoca. Doi ani mai târziu, facultatea a fost transformată în Facultaea de Filologie şi Istorie a cărei Catedră de Filologie includea secţii de Germană, Engleză şi Română. În acelaşi an a fost înfiinţată Facultatea de Administraţie Publică cu un program de studii unic în ţară. Anul următor a însemnat o nouă facultate – Facultatea de Tehnologia Prelucrării Lemnului, funcţionând sub patronajul Universităţii din Braşov.

În ciuda unei prestaţii care s-a bucurat de recunoaştere naţională şi internaţională, regimul dictatorial al anilor ‘80 a cărui politică anticulturală şi antiuniversitară era îndreptată împotriva vieţii intelectuale, a suprimat treptat activitatea Facultăţilor de Filologie, Istorie şi Drept, până când acestea şi-au încetat cu desăvârşire existenţa. Ca o ironie a sorţii, Facultatea de Drept avea să-şi sfârşească existenţa la exact o sută de ani după desfiinţarea anterioară. Numai Facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini şi-a continuat existenţa sub forma unui Institut de Subingineri ca parte a Institutului Politehnic din Cluj-Napoca

La puţin timp după Revoluţia în care Sibiul a devenit al doilea oraş martir, Ministerul Educaţiei Naţionale a remediat răul pe care istoria l-a făcut acestui oraş vitregit. În semn de recunoaştere a potenţialului său ca şi centru academic, Ministerul a decretat la 5 martie 1990, înfiinţarea unei universităţi cuprinzând cinci facultăţi: Litere, Istorie şi Drept, Medicină, Tehnologia Prelucrării Lemnului şi Produselor Alimentare, Inginerie, şi Ştiinţe. Din 12 Mai 1995 Universitatea din Sibiu a primit numele ilustrului scriitor şi filozof român, Lucian Blaga.Era un nou început. Nimic nu mai putea stăvili acum dezlănţuirea resurselor înnăbuşite ani de-a rândul. Nimic nu mai putea împiedica Universitatea din Sibiu să îşi împlinească destinul: acela de a fi un centru de excelenţă academică şi înnoire socială. Cu o tradiţie de 220 de ani de învăţământ superior sibian şi 15 ani de existenţă a Universităţii Lucian Blaga avem misiunea de a consolida toate realizările şi cuceririle sale. În acelaşi timp trebuie să demonstrăm că suntem o universitate dinamică, aşa cum au concluzionat echipele de audit extern care au evaluat universitatea noastră, o universitate cu aspiraţii reale pentru modernitate şi internaţionalizare, o universitate care promovează excelenţa şi continua înnoire socială.

Facultatile din cadrul Universitatii Lucian Blaga Sibiu

Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna"(Teologie pastorală; Teologie didactică; Teologie socială)

Facultatea de Drept "Simion Bărnuţiu"(Drept; Administraţie publică; Poliţie comunitară)

Facultatea de Litere şi Arte (Limbă şi literatură; Limbi moderne aplicate; Ştiinţe ale comunicării;Teatru)

Facultatea de Istorie şi Patrimoniu "Nicolae Lupu" (Istorie; Conservare şi restaurare; Design vestimentar)

Facultatea de Inginerie "Hermann Oberth"(Inginerie industrială; Inginerie mecanică; Mine, petrol şi gaze; Inginerie şi management; Calculatoare şi tehnologia informaţiilor; Inginerie electrică; Ingineria mediului; Ingineria transporturilor.)

Facultatea de Ştiinţe (Matematică; Informatică; Fizică; Sociologie; Psihologie; Ecologie şi protecţia mediului; Biologie; Cultură fizică şi sport; Statistică, cibernetică şi informatică economică)