Comunicarea Non-Verbala - Limbajul Trupului

Numit si comunicare nonverbala, limbajul trupului include toate acele forme de comunicare ce nu folosesc limbajul articulat adica expresiile emotionale precum mimica ( de exemplu miscarile ochilor, buzelor, sprancenelor, contactul vizual), pantomimica (pozitia corpului, mersul, gesturile), atingerile, schimbarile petrecute la nivelul vocii, in ceea ce priveste de exemplu intonatia, ritmul sau intensitatea si modificarile de natura vegetativa ce au efecte sesizabile precum inrosirea, transpiratia sau paloarea. Dar mai include si elemente precum aspectul fizic general, imbracamintea, mirosul sau spatiul vital.

Intr-o formulare cat mai concisa se poate afirma ca limbajul trupului foloseste in locul cuvintelor imagini, expresii, atitudini si comportamente, deoarece in permanenta emitem semnale incarcate de informatie. Cei care vor insa sa interpreteze cat mai corect acest limbaj trebuie sa stie de la bun inceput ca uneori, in lipsa unor informatii corecte si complete, el poate foarte bine sa induca in eroare in loc sa clarifice.

Coduri

Ca orice alt limbaj, si limbajul trupului foloseste coduri a caror semnificatie trebuie sa fie deslusita. Printre limbaje se numara de exemplu si limba romana, care este inteleasa evident numai de catre vorbitorii acestei limbi, pentru cei care nu cunosc codurile folosite de ea fiind de neinteles. Alte exemple ar fi limbajele semnelor, codul Morse, matematica sau chiar notele muzicale. Pentru a intelege oricare dintre aceste limbaje, avem nevoie sa cunoastem codurile pe care ele le folosesc. Exista insa o diferenta semnificativa intre aceste limbaje si limbajul trupului. Daca de exemplu cuvintele, in calitate de cod al unei limbi, au o definitie exacta, unanim acceptata, modificandu-si uneori intelesul in functie de context, insa fiind in continuare interpretate corect de vorbitorii limbii respective, cu codurile comunicarii nonverbale lucrurile stau putin altfel.

Modele

La limbajul nonverbal nu exista, asa cum gresit s-a interpretat de multe ori, coduri secrete stricte. Oricine poate sa incerce sa interpreteze, cu sanse egale de reusita, insa mai intotdeauna trebuie sa tineti cont ca nu exista o singura interpretare corecta pentru acelasi simbol. Acest limbaj opereza mai degraba cu modele de intepretare, in care trebuie sa corelati diferitele simboluri si sa le incadrati in contextul general, iar rezultatul acestei operatii trebuie privit mai degraba ca o ipoteza si nu ca o certitudine.

Limbajul trupului este un mod de a comunica,nu se refera la cuvinte,ci doar la miscarile trupului. Daca toata lumea ar cunoaste acest mod de comunicare,oare ne-am mai putea simti liberi de a ne exprima sentimentele?Sau am deveni persoane nu cu doua,ci cu trei fete:una sa gandim,alta sa vorbim si alta sa gesticulam?

Am un exemplu propriu de expus,la un interviu pentru un job,in urma cu ceva vreme,dupa ce sfarsisem o carte despre limbajul minunat al trupului,m-am decis sa pun in practica cateva din cele ce citisem,o asezare pe scaun in dreapta sefului,nu in fata sa,o pozitie relaxata,dar nu confortabila,privindu-l drept in ochi in timpul conversatiei,iar la sfarsit o strangere de mana puternica,dar nu dureroasa,impresia facuta fiind din cele mai bune,impresie bazata din cate am observat pe acele mici detalii non-verbale.Postul era al meu,insa stiam ca nu voi ramane acolo,ca nu ii voi rasplati increderea acordata.Daca toate persoanele care incearca sa castige increderea altora insala aparentele si folosesc tehnici “subliminale” pentru a fi acceptati ei sau ofertele lor,nu ar fi o tragedie?

Limbajul trupului imprima si nota atmosferei in care are loc interactiunea.Un individ cu o mimica zambitoare, tonic, dinamic induce o stare de bine, in opozitie cu un individ apatic, lipsit de tonus si neingrijit.

In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea nonverbala dupa unii autori ponderea fiind chiar de 90%. In mediul urban, persoanele active intalnesc zilnic zeci sau sute de persoane cu care comunica non verbal.

Limbajul corpului - În calitate de experiment au fost petrecute activităţi pentru formarea mijloacelor neverbale de comunicare cu elevii şcolii internat pentru orbi în anul 2001. Au fost selectaţi 35 de elevi orbi din clasele VI- XII, unii dintre ei aveau uşoare dificultăţi motorii. Primele activităţi au demonstrat că nivelul îndeplinirii acţiunilor gestuale nu depind de vârsta elevilor, ci de vârsta la care aceştia şi-au pierdut vederea.

Limbajul corpului - Copii orbi din naştere nu erau capabili să reproducă acţiunile numite de pedagog. Iar elevii ce şi-au pierdut vederea mai târziu şi au folosit vorbirea gestuală anterior nu îndeplineau toate acţiunile corect, dar totuşi unele le reproduceau. La aceşti elevi s-a observat o mimică şi pantomimică puţin dezvoltată, acţiuni haotice, multiple perseveraţii, sau lipsa acţiunilor în general.

Pentru început s-a făcut diagnosticarea capacităţii copiilor de a-şi folosi “limbajul corpului”. După însărcinarea pedagogului elevii reprezentau diferite stări emoţionale cu ajutorul mimicei şi anume : zâmbetul, mirarea, durerea, părerea de rău, tristeţea. Rezultatele au demonstrat că cel mai accesibil pentru orbi este exprimarea bucuriei, în celelalte cazuri elevii întâmpinau mari dificultăţi.

La următoarea etapă elevii trebuiau să reprezinte prin gesturi unele acţiuni şi idei, dintre care: “ acesta-s eu”, “da”, “nu”, “la revedere”, “linişte”, “vino încoace”, “extraordinar”, “nu e voie”, “închinarea”. Cel mai simplu pentru elevi a fost gestul “da”. În unele cazuri 2/3 din elevi refuzau îndeplinirea acţiunii, deoarece nu o cunoşteau.

În cercetarea experimentală s-a observat nivelul jos al calităţii limbajului gestual faţă de mimica elevilor orbi. Acesta se explică prin faptul că unele structuri mimice se formează în baza reflexelor, pe când acţiunile gestuale sunt rezultatul învăţării sociale şi necesită un permanent control vizual.

Din această cauză o atenţie deosebită trebuie acordată limbajului gesturilor şi mimicei în cadrul orelor şi în afara lor. În acest scop se aduc unele recomandări:

- Multiple probleme din viaţa de zi cu zi apar din cauza că oamenii nu ştiau să-şi organizeze corect comunicarea. La elevii orbi, fără ajutor special, limbajul gestual spontan nu apare, de aceea dezvoltarea acestuia decurge mai uşor când se combină cu conţinutul lecţiei. Insuficienţa repertoriului neverbal al elevilor orbi se răsfrânge negativ asupra integrării lor în mediul văzătorilor.

- Mulţi copii se neliniştesc, sunt neîncrezuţi şi retrăiesc în timpul comunicării, din cauza că nu ştiu cum îi vor percepe cei din jur.