Estetica în Dans

1. Introducere

Cultura unui popor reprezintă un complex unitar de valori materiale şi spirituale create de oameni prin cuceriri asupra lor înşişi, concretizate în ştiinţă, artă, moravuri drept, organizarea vieţii sociale şi de stat, sau în felul de a trăi. Alături şi împreună cu teatrul, muzica, pictură, sculptură, cinematografia, DANSUL, că artă străveche ce străbate istoria omenirii ca una dintre primele manifestări ale omului, este un fenomen general ale cărui începuturi le găsim la cele mai vechi popoare. Toate popoarele primitive, vechi său contemporane, dansează, uneori cu pasiune, pamă la fantezie, până la epuizare. Se dansează cu ocazii vesele său triste, la nunţi său la înmormântare, la victorii său înfrângeri, la ceremoniile religioase, se joacă în sărituri mari său cu paşi mărunţi în picioare său şezând, mişcând capul, braţele, partea de jos său de sus a trupului, pântecele, picioarele său genunchii, bărbaţi său femei, singuri său perechi, în grupuri mici ori în cortegii numeroase, pe loc său parcurgând distanţe.

Dansul este un ansamblu organizat de mişcări ritmice ale corpului, mişcări conduse de sunetul instrumental său vocal şi animat de un ritm interior. Dansul se însoţeşte cu muzica. Ritmicitatea dansului este de fapt ritmicitatea naturii, alternanţă continua între încordare şi relaxare, ritmul mişcărilor cardiace, pendularea frunzelor, înălţarea şi coborârea valurilor, succesiunea zilelor şi a nopţilor. Dansul, împreună cu muzică, formează ceea ce numim acţiuni coregrafice

Prin dans se realizează transformarea unei idei, unui sentiment, unei senzaţii, a unui fapt său eveniment conform legilor estetice, într-o mişcare ritmată, naturală, adevărată, armonioasă. Dansul este armonie, pentru ca în dans, corpul, sufletul şi spiritul se unesc, corelaţia acestora crează armonia.

Dansul este eliberare, este un strigăt pornit dinlăuntrul fiinţei noastre ce doreşte să-şi înalţe aspiraţiile dincolo de cuprinsul înţelegerii umane, este simbolul vieţii care încearcă să evadeze din ea însăşi, simbolul făpturii condiţionat de materie de a găsi o posibilitate de eliberare binefăcătoare pentru suflet, pentru că dânsul mângâie, vindecă, crează stări, emană sentimente de ne tradus în cuvinte, atât pentru cel care-l practică, cât şi pentru cel care-l priveşte

Dansul a fost definit de mulţi oameni celebrii.

Gaston Millier spune că: „Dânsul este un poem ritmat care dezvăluie în faţa noastră, în tablouri însufleţită frumuseţea plastică a perfecţiunii formelor şi atitudinilor corpului.”

Serge Lifer (1905 – 1986) considera că: „Fiecare mişcare a dansului este o sinteză o armonie un acord executat de marea orchestră a copului uman, iar arta dansului izvorâte din această armonie şi nu este numai angrenarea fiecărei părţi a organismului ci, strâns unite, toate părţile zămislesc frumuseţea.”

Tudor Arghezi: „Poate fi ceva mai frumos ca graiul formelor omeneşti ridicate ca un talaz de sine stătător şi călătorind pe lumina undelor încovoiat, graţios, pitit, răsculat, oblic, tangent, spiral, cu toate aceste mişcări şi cu altele indefinite împreunate laolaltă?”.

2. DESPRE ESTETICA DANSULUI

Adesea ne punem multe întrebări despre existenţa noastră, precum: De ce omul simte nevoia unei manifestări estetice, pornind de la îmbrăcăminte până la pictură, sculptură, muzică, dans, literatură, adică a tot ce este arta- De ce nevoia de artă, când omul, într-un fel, trăieşte în „mizeria” regulilor impuse de societate sau de o cumunitate cu reguli poemice sau inestetice, de multe ori chiar stupide şi este totuşi de multe ori mulţumit- Prea multe întrebări într-o lume aşa de dezlănţuită. Totuşi pentru a răspunde la aceste întrebări, aş putea spune că avem nevoie de lucruri frumoase în viaţa noastră pentru a ne îndulci existenta şi pentru a ne ”premia” din când în când cu artă şi tot felul de astfel de manifestări estetice.