Etică în afaceri

Ce este etica în afaceri?

Multi autori au incercat sa dea o definite a eticii in afaceri.Nu s-a ajuns la o definitie universal dar iata cateva puncte de vedere.In opinia lui P. V. Lewis ,unul dintre cei mai proeminenti autori in acest domeniu etica în afaceri este acel set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri, la nivelindividual sau colectiv”In opinia lui Roger Crisp,un apreciat filosof de la Oxford etica în afaceri se referă la străduinţele filosofice ale fiinţelor umanede a sesiza principiile care constituie etica în afaceri în acest al doilea sens [cel conturat în definiţia lui Lewis], de obicei în ideea că acestea ar trebui să devină«etica» afacerilor şi a oamenilor de afaceri reali”Din fericire, nu toate definiţiile eticii în afaceri sunt chiar atât de „profunde” şi de încifrate. Iată ce spune Laura Nash, o autoare americană despre a cărei interesantă şi influentă teorie voi discuta pe larg ceva mai încolo: „Etica în afaceri este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activităţile şi scopurile întreprinderii comerciale. Nu este un standard moral separat, ci studiul modului în care contextul afacerilor pune persoanei morale, ce acţionează ca agent al acestui sistem, propriile sale probleme specifice”. Dar marea majoritate a celor care scriu despre acest domeniu nu se ostenesc să formuleze o definiţie explicită a eticii în afaceri, ci presupun că sensul intuitiv al expresiei ca atare este suficient de limpede pentru a nu mai avea nevoie de precizări pedant academice.

De ce este importantă astăzi etica în afaceri?

In primul rând, trebuie subliniat faptul că puterea şi influenţa firmelor

private asupra întregii societăţi este mai mare decât a fost vreodată până acum, iar

politicile imorale, frecvent întâlnite în mediul de afaceri, pot să provoace imense

daune şi prejudicii indivizilor, comunităţilor şi mediului. Politicile guvernamentale

din anii ’80, de exemplu, au scos în relief anumite probleme de etică în afaceri,

care se pun acum cu mare acuitate şi în tranziţia societăţii româneşti spre o

economie de piaţă funcţională. Atât în ţările occidentale, cât şi în ţara noastră

programele de privatizare au făcut ca numeroase întreprinderi aflate o vreme în

proprietatea statului să se adapteze cerinţelor de eficienţă şi rentabilitate ale unor

afaceri comerciale. Drept urmare, noii lor manageri au dispus masive concedieri

de personal, acordându-şi lor însă remuneraţii substanţial mărite. Moralitatea

acestor măsuri a fost pusă vehement sub semnul întrebării de către opinia publică,

stârnind dezbateri aprinse în legătură cu obiectivele esenţiale pe care trebuie să le

urmărească întreprinderile comerciale: trebuie acestea să se pună în primul rând în

serviciul bunăstării generale a societăţii ori să servească mai presus de orice

interesele acţionarilor?

Creşterea importanţei acordate eticii în afaceri se explică şi prin modificările suferite de strategiile şi structurile corporaţiilor. Curente recente în teoria şi practica managerială, precum total quality management, ca şi procesele de restructurare şi redimensionare a firmelor de top au condus la abandonarea multor practici tradiţionale de conducere a proceselor economice. Ierarhiile manageriale

stufoase şi rigide s-au aplatizat considerabil. În consecinţă, autoritatea şi răspunderea decizională s-au dispersat din ce în ce mai mult în cadrul firmei: decizii importante sunt luate la niveluri ierarhice tot mai joase şi de către tot mai mulţi angajaţi. Iată de ce se impune ca fiecare salariat, nu numai top managementul să înţeleagă cât mai bine complexitatea problemelor de natură etică; toţi membrii

unei firme trebuie să cunoască valorile şi ţelurile esenţiale ale organizaţiei şi cum trebuie să se reflecte acestea în conduita practică a firmei în mediul economic. Dar pentru ca etica în afaceri să se disemineze în toate ungherele unei firme, ea trebuie să fie mai întâi înţeleasă. Înţelegerea criteriilor morale de conduită în afaceri este deosebit de importantă, deoarece noile structuri organizaţionale dau naştere unor

noi complicaţii, (legate de circulaţia informaţiilor şi administrarea informaţiilor în cadrul diferitelor colective de lucru şi al întregii organizaţii), pentru care nu există precedente tradiţionale. Pentru ca „împuternicirea” angajaţilor să aibă succes, o înţelegere temeinică a eticii în afaceri este absolut

necesară.

Fireşte că lista acestor schimbări majore, de natură să sporească importanţa eticii în afaceri, este incompletă; multe alte aspecte pot intra în discuţie. Sper însă că aspectele la care m-am referit sunt suficiente pentru a susţine convingător ideea că interesul crescând în întreaga lume faţă de etica în afaceri nu este doar o modă trecătoare, indusă de „imperialismul cultural” nord-american. Cert este faptul că şi

în context european se configurează un consens tot mai deplin asupra importanţei eticii în afaceri, fie că e vorba de studenţi, profesori, funcţionari guvernamentali sau consumatori, dar mai ales de firmele comerciale. În mai toate universităţile din Europa s-au introdus în ultimii ani cursuri de etică în afaceri; numărul articolelor publicate în presă pe teme de business ethics a crescut enorm; pe Internet se pot

găsi în acest moment peste 20.000 de web pages şi circa 1.200 de cărţi dedicate exclusiv eticii în afaceri. Se poate chiar vorbi despre o nouă „industrie” în domeniu: în corporaţiile moderne există deja directori pe probleme de etică a crescut numărul consultanţilor independenţi în materie de etica afacerilor; sunt tot mai viguroase şi prezente pe pieţele de capital trusturile de ethical investment; de mare autoritate şi influenţă se bucură activităţile de audit, monitorizare şi evaluare etică, de curând iniţiate şi dezvoltate de firme prestigioase, precum KPMG, McKinsey, PriceWaterhouseCoopers şi altele

O dovadă a vitalităţii eticii în afaceri este şi faptul că, în pofida scurtei sale

istorii de până acum, acest domeniu a cunoscut în numai ultimele două decenii

evoluţii tematice şi conceptuale sesizabile, mai ales sub influenţa efectelor

procesului de globalizare şi a noului concept de sustenabilitate – la care mă voi

referi pe larg într-unul dintre capitolele următoare, încercând să scoatem în

evidenţă modificările de perspectivă asupra eticii în afaceri pe care le sugerează