Fair-Play

Argument

Sportul…Intrecerile…Perfectiunea fizica…Jocurile…Toate acestea erau pentru vechii greci nu doar niste simple cuvinte rostite de mici grupuri de oameni fanatici care nu-si doreau nimic de la viata.Grecii, civilizatia care in antichitate a revolutionat toate ramurile stiintei,considerau semi-zeu sportivul care era devotat in intregime vietii sportive.Si aproape ca nu putem sa-i contrazice deoarece ei au inventat si au pus bazele Jocurilor Olimpice. Deoarece este asemanat cu un semi-zeu el trebuie sa aiba si calitatile lui : cinstit fata de adversari si suporteri,cu o vointa de neclintit,dorinta de a-si depasi limitele,iubire pentru ceea ce face,modestie fata de ceilalti, etc. Aceste insusiri imbinate cu mult antrenament vor duce sportivul nu numai glorie si o stare materiala buna,ci si respectul celorlalti.

Sportul a fost, este si va fii o metoda de demonstrare a capacitatii reale a corpului uman.Aceasta activitate este si trebuie practicata de toate categoriile de varsta deoarece formeaza un psihic puternic si un corp rezistent la viata cotidiana foarte stresanta si poluata.

« Minte sanatoasa intr-un corp sanatos »

2. Semnificatia victoriei

2.1 Victoria

Care dintre noi nu s-a visat macar o data purtat pe aripile albastre ale zeitei Nike ? Care dintre noi nu a dorit macar o data, din întreaga lui fiinta, biruinta, pentru care ar fi fost capabil sa faca orice, chiar imposibilul? Si care dintre noi, visator, plin de spe¬rante, nu a scris macar o data pe nisipul marii sau pe zgura stadioanelor litera Victo¬riei, V-ul acela, câteodata al atîtor zile, nopti si ani de asteptare ? !

Victoria înseamna bucurie, împlinire, ras¬plata. Cer de april, tricolor sarutat de privi¬rea ta si de vînt, imnul beethovenian al bucuriei. Simti ca nu-ti apartii si ca toata lu¬mea îti apartine. Ai vrea sa gîndesti, dar orice gînd te doare. Ai vrea sa privesti, dar nu stii ce anume. Ca în soarele muntilor, or¬bit de el si de marea albastra a cerului, iarna, schi.

N-ai întâlnit de prea multe ori fericirea. Dar astazi te simti vast, liber si fericit. Fe¬ricit pentru fericirea tuturor celor care te iu¬besc si cired în tine, pentru împlinirea aceasta îndelung asteptata, pentru sportul care ti-e drag si caruia îi datorezi lumina acestei bucurii !

O victorie se faureste în ani de zile. Ca în atletism — 10 ani pentru 10 secunde. Ca în gimnastica sau în patinaj — 8 ani de munca asidua, tenace pentru maiestrie si un titlu, nu totdeauna olimpic ! Discobolul ceh Lud-wik Danek a asteptat 35 de ani ca sa cîstige titlul olimpic, iar Lia Manoliu aproape doua¬zeci !

O victorie nu vine niciodata singura, de la sine. Si o mare biruinta este tot mai greu repetabila. Campionii se aseamana actorilor, dar sînt mai nefericiti ca ei. Lawrence Olivier fost de mai multe ori pe culmi jucând Hamlet, decât Iolanda Balas, Ilie Nastase, Nadia Comaneci în zilele lor de aur... Gloria spor¬tiva este efemera si poate tocmai de aceea ea este atît de frematatoare si exaltanta.

Victoria este o plenitudine sufleteasca de care numai cei care s-au straduit pentru ea si an trait-o cu adevarat, pot spune ce pret are. In sport ea este cu atât mai pura cu cît la faurirea ei participa, vibrînd, multimile. Acest lucru ne reaminteste de muzicianul George Enescu care spunea ca arta înseamna sa vi¬brezi tu intens si sa-i faci si pe altii sa vi¬breze.