Mijloace și Tehnici de Comunicare Folosite în Activitatea Promoțională

Argument

Mijloacele şi tehnicile de comunicare folosite în activitatea promoţională reprezintă în primul rând un factor de creştere a competitiviăţii firmei, dar şi un factor de progres economic şi social.

Am ales această temă plecând de la premisa că o bună comunicare cu clientul şi o promovare atentă şi profesionistă a produselor aduc beneficii firmei şi satisfacţii profesionale deosebite.

Ca materiale bibliografice am folosit o serie de lucrări de specialitate, precum: Capotă, Valentina, Comunicarea profesională – un ghid util pentru comunicarea în afaceri, Editura Akademos Art, 2012; Graur, Evelina, Tehnici de comunicare, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2001; Roşca, Daniela, Comunicare profesională, suport de curs, Universitatea din Craiova, 2008; Bădilă, Daniel, Analiza Pieţei, Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2011. De un real folos au fost şi Internetul , unde am găsit o serie de site-uri care tratau cu mare seriozitate problema comunicării, oferind informaţii inedite despre aspectele acestui proces specific uman. Lista completă a bibliografiei este ataşată la sfârşitul lucrării.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. În primul capitol am analizat procesul de comunicare, pornind de la concept şi elementele definitorii, până la nivelurile comunicării profesionale.

În capitolul al doilea am abordat o serie de tehnici de promovare a vânzărilor des întâlnite în practica promoţională curentă, precum: reducerile de preţ, mostrele, cadourile promoţionale, concursurile şi tombolele, merchandising-ul etc.

În capitolul al treilea am realizat un studiu despre bere, pornind de la o serie de ipoteze, precum că aceasta este o băutură agreată de populaţie, este preferată de tineri, iar marca cea mai cumpărată de bere este Ursus, produsă de firma Ursus Breweries. În realizarea studiului am aplicat şi interpretat un chestionar în care am încercat identificarea percepţiilor şi aşteptărilor consumatorilor asupra mărcilor de bere, realizând şi o scurtă evaluarea a mărcii de bere Ursus.

La finalul lucrării am punctat şi câteva concluzii.

Capitolul I

Procesul de comunicare

1.1. Conceptul de comunicare

Etimologic, termenul provine din limba latină, unde "communis" înseamnă "a fi în relaţie cu”, "a pune de acord", fiind mai apropiat, în vremea respectivă, de întelesul "a împărtăşi", "a împărţi mai multora". Pe această filieră, cuvântul comunicare a fost moştenit sub forma a cumineca, având sensul de “a se împărtaşi” (în accepţia ritualului creştin).

Când trebuie să definească comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gândesc la “a aduce la cunoştinţă”, “a da de ştire” sau “a informa”. Comunicarea înteleasă ca proces are la bază patru componente fundamentale: emiţătorul, canalul, informaţia şi receptorul. Esenţa procesului constă din transferul sau trimiterea informaţiei de la receptor la emiţător. Acest model elementar trebuie însă extins deoarece comunicarea nu se încheie niciodată cu simpla preluare sau receptare a informaţiei. În primul rînd nu trebuie omisă circulaţia informaţiei şi în sens invers (feed-back-ul), deoarece comunicarea nu se realizează decît în vederea obţinerii unui răspuns. În al doilea rând, comunicarea este un proces intenţional: emiţătorul transmite receptorului o informaţie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului. În al treilea rând, toată această acţiune nu s-ar dovedi pe deplin eficientă dacă nu s-ar acorda importanţă atât codajului cât şi decodajului mesajului transmis. În al patrulea rând, nu trebuie ignorată nici posibilitatea apariţiilor unor erori de codare sau decodare, precum şi imixtiunea unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor diminua reuşita comunicarii.