Particularitatil de Redactare în Textul Administrativ

Introducere

Astazi, a comunica, a informa si a fi informati reprezinta trasatura definitorie a existentei fiecaruia dintre noi, devenita intr-atat de pregnanta incat nici macar nu mai este perceputa in mod constient ca fiind o activitate distincta. Impartasind in permanenta ceva celorlalti sau noua insine, traim intr-o continua stare de comunicare.

Comunicam printr-o multitudine de forme si modalitati: comunicam direct, prin cuvant, gest, mimica si comunicam indirect, atunci cand folosim asa-numitele tehnici secundare – scriere, tiparitura, cabluri, sisteme grafice sau unde hertziene. Avem la indemana ziare, reviste, carti, afise, filme, telefon, fibre optice, radio sau televiziune. Mesajul ni se livreaza verbal, non-verbal sau paraverbal. Comunicam prin tot ceea exprimam ca produs, intentionat sau nu, al civilizatiei comunicationale din care fiecare dintre noi este parte integranta.

Comunicarea este un proces continuu, presupunand o interactiune neincetata intre fiintele umane, desfasurata simultan prin multiple canale si prin mijloace variate.

Indiferent de mijloacele prin care comunicam, trebuie sa stim sa o facem corect, astfel incat, cel ce ne asculta (R), sa ne inteleaga, iar pentru acest lucru trebuie sa stim sa ne exprimam si sa redactam corect.

In materialul de fata, ”Particularitati de redactare in textul administrativ”, intenionez sa analizez particularitatile stilului administrativ, aducand argumente semantico-lexicale, morfologice si sintactice, pe baza studierii si analizarii mai multor tipuri de texte din domeniul respectiv.

Materialul curpinde informatii referitoare la textul administrativ, tehnici de redactare specifice acestuia, modele de scrisori comerciale si analiza din punctul de vedre al redactarii.

Stilul administrativ are o aplicabilitate foarte bine definita intr-un perimetru socio-profesional distinct. Este propriu comunicarii în domeniul relatiilor economice, juridice (cu aplicabilitate civila şi economica), diplomatice şi al administratiei de stat. Forma de concretizare textuala a stilului administrativ o reprezinta:

- actele diplomatice

- actele particulare cu destinatie administrativa

- documentele oficiale, referitoare la viata socio-economica.

Unii specialisti sunt de parere ca acest stil funcţional dezvolta texte al caror limbaj indeplineste urmatoarele functii:

- de documentare (proces verbal, raport, referat, ordin circular, procura -

- de informare (declaratia, anunţul, cererea, scrisoarea comerciala, invitaţia, telegrama)

- de evidenta a muncii (tabelul nominal, inventarul, orarul, fisa de pontare, formulare tip: diploma, adeverinţa, factura fiscala)

- de reglementare in temei legal

- de normare a activitatii

Procedeul lingvistic de baza este cliseul, formularul, deoarece acestea ofera posibilitatea multiplicarii in numar nelimitat a unei structuri partial formulate.

Evitarea ambiguitatii duce la suprapunerea ,,volumului" mesajului cu dezvoltarea textului prin pastrarea identitatii dintre planul paradigmatic cu semnele lingvistice specifice si prin anularea progresiva a polivalentei semantice a semnelor lingvistice in acelasi plan sintagmatic.

Textul administrativ evidentiaza necesitatea nuantarii si a depasirii generalului in particular ceea ce determina distributia uniforma a informatiei pe un plan sintagmatic mai amplu. Textul este performativ, adica formuleaza un act de limbaj care poate fi: o afirmatie, o negatie, o confirmare, un ordin, o interdicţie etc. Emiţãtorul textului (E) se depersonalizeazã. Receptorul (R) este mereu directionat in sensul dorit de E, astfel incat R se afla, aproape tot timpul, sub autoritatea lui E. Retorica acestui text nu este subordonata calofiliei, ea raspunde unor necesitati de ordin practic. Astfel explicam nuantarea strict practica a tropilor.

Stilul administrativ este considerat ca fiind cel mai omogen dintre stilurile functionale ale limbii romane. In functie de domeniul socio-profesional si de sensul de desfasurare a relatiei cetatean-institutie publica (adica relatia E R) se evidentiaza urmatoarele variante interne ale stilului sus mentionat:

- conservatoare

- mediu conservatoare

- orala.

Varianta conservatoare este specificata textelor apartinand corespondentei cu organele de justitiei, cu institutiile sistemului financiar, cu societatile de asigurare, in masura in care raportul: