Patologii Comunicaționale - Persuasiunea

Domeniu: Comunicare

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 63 în total

Cuvinte : 24268

Mărime: 112.51KB (arhivat)

Publicat de: Melina Sima

Puncte necesare: 10

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Vasile Tran

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

APITOLUL I
Pozitionarea si definirea conceptului de “persuasiune” p. 2
CAPITOLUL II
Utilizarea improprie a conceptului de “persuasiune” p. 7
CAPITOLUL III
Persuasiunea în spatii culturale distincte p.10
3.1. Contextul cultural si rolul diferentelor culturale p.10
3.2. Societati individualiste vs. Societati colectiviste p.11
3.3. Diferente culturale în exersarea persuasiunii p.12
CAPITOLUL IV
Persuasiunea în diferite domenii si situatii p.15
4.1. Persuasiunea în pedagogie si retorica p.15
4.2. Persuasiunea în actul educatiei artisice p.21
4.3. Persuasiunea în actul juridic p.25
4.4. Persuasiunea în mediul de afaceri si comercial p.26
4.5. Persuasiunea în campanii de comunicare publica p.28
4.6. Persuasiunea în comunicarea vizuala p.32
CAPITOLUL V
Persuasiunea si starile conflictuale p.41
5.1. Persuasiunea si conflictele în actul pedagogic p.42
5.2. Persuasiunea si conflictele în actul juridic p.44
5.3. Persuasiunea si conflictele în domeniul comercial p.45
5.4. Persuasiunea si conflictele în campanii de comunicare publica p.46
5.5. Persuasiunea si conflictele în comunicarea audio-video p.48
CAPITOLUL VI
Cai de prevenire si contracarare a conflictelor generate de persuasiune p.51
6.1. Solutionarea conflictelor generate de persuasiune în actul pedagogic p.53
6.2. Solutionarea conflictelor generate de persuasiune în actul juridic p.54
6.3. Solutionarea conflictelor generate de persuasiune în domeniul comercial p.55
6.4. Solutionarea conflictelor generate de persuasiune în campanii de comunicare publica p.56
6.5. Solutionarea conflictelor generate de persuasiunea în comunicarea audio-video p.57
CAPITOLUL VII
Perpective în studiul persuasiunii p.58
BIBLIOGRAFIE p.62

Extras din proiect

CCAPITOLUL I

POZITIONAREA si DEFINIREA CONCEPTULUI de “PERSUASIUNE”

„Comunicarea este cea prin intermediul careia ne formam si ne modificam atitudinile. Prin schimbul de mesaje verbale sau nonverbale influentam si suntem influentati.” Procesul de influentare presupune o pronuntata componenta persuasiva. Jean-Noel Kapferer defineste persuasiunea drept „modificarea atitudinilor si a comportamentelor prin expunerea la mesaje” . Prin expresia „a fi persuadat”, întelegem „situatii în care comportamentul a fost modificat prin intermediul unor tranzactii simbolice (mesaje) care sunt uneori, dar nu întotdeauna, în relatie cu forta coercitiva (sau indirect coercitiva) si care apeleaza la ratiunea si emotiile persoanei suspuse persuasiunii” .

Grecii antici au fost primii care au sistematizat utilizarea persuasiunii si au denumit-o retorica. Aristotel a definit retorica drept „acea facultate de a sesiza, în orice situatie, mijloacele existente pentru a convinge”. El considera ca persuasiunea era alcatuita din argumente artistice si non-artistice, iar noi le aprofundam pe ambele. Persoana se poate baza pe credibilitatea sursei (ethos), pe apelul emotional (pathos) sau pe cel logic (logos) sau o combinatie a lor. Primele definitii s-au focalizat asupra sursei mesajului si asupra maiestriei agentului persuasiv în conceperea discursului .

Winston Brembeck si William Howell definesc persuasiunea drept „o încercare constienta de a schimba gândurile si actiunile, manipulând motivatiile oamenilor în raport cu teluri predeterminate. Se face deci reorientarea de la aspectele logice catre motivatia interna a auditoriului. Ei revin mai târziu asupra definitiei si considera persuasiunea „ o comunicare prin care se intentioneaza sa se influenteze alegerea” .

Wallace Fotheringham o defineste ca „acel complex de efecte asupra receptorilor” provocat de mesajul agentului persuasiv– deci chiar si mesajele neintentionate pot fi persuasive daca schimba atitudinile, convingerile sau actiunile receptorilor .

Kenneth Burke defineste persuasiunea drept o folosire artistica a „resurselor ambiguitatii”, pentru a crea sentimentul de identificare. Burke considera ca esentiala este masura în care cel persuadat simte modalitatea de adresare ca fiind cât mai apropiata de „propriul limbaj” .

Larson în prima faza, considerase persuasiunea ca proces modificator de atitudini, credinte, pareri sau comportamente Persuasiunea se produce doar daca exista cooperare între sursa si receptor. Larson o defineste ca fiind „crearea împreuna a unei stari de identificare între sursa si receptor, ca urmare a utilizarii simbolurilor” . Persuasiunea nu e focalizata pe sursa, mesaj sau receptor, ci pe toate acestea în mod egal. Ele coopereaza pentru a crea un proces persuasiv. Ideea de a crea împreuna procesul persuasiv înseamna ca ceea ce se petrece în mintea receptorului este la fel de important ca si intentia sursei sau continutul mesajului. Orice persuadare presupune autopersuadarea, arareori suntem persuadati daca nu luam parte efectiv la acest proces.