Realizarea Profilurilor de Imagine Agenției Naționale a Funcționarilor Publici

Organizaţiile îşi formează o anumită imagine prin eforturi intenţionate sau, dimpotrivă, prin neglijarea lor. În acelaşi timp, însăşi activitatea organizaţiei este o sursă de imagine. La imaginea unei organizaţii mai pot contribui şi alte surse: instituţiile statului (prin documentele oficiale elaborate), liderii politici (aflaţi la guvernământ sau cei aflaţi în opoziţie) - prin declaraţiile lor publice, mijloacele de comunicare în masă - prin materialele de presă care le prezintă atitudinea, liderii de opinie - prin opiniile exprimate pe diferite canale de comunicare.

În funcţie de poziţia în actul comunicaţional a obiectului, imaginea poate fi indusă (se analizează mesajele emise de organizaţia care constituie obiectul investigaţiei), difuzată (obţinută din analiza informaţiilor care se referă la obiectul investigaţiei dar care sunt transmise de alte surse decât acesta), reflectată (obţinută prin analiza informaţiilor referitoare la cum a fost recepţionată de către publicul ţintă al comunicării imaginea transmisă de organizaţie). Imaginea rezultantă este rezultatul investigării şi al analizei comparative a celor trei tipuri de imagine menţionate.

Vom analiza în cele ce urmează imaginea ANFP reflectată în presa scrisă şi audio-video.

O primă analiză se va referi la sursele monitorizate. Se va calcula ponderea apariţiilor în presa scrisă, audio-video; presă centrală şi locală; repartiţia apariţiilor pe luni; subiect predominant şi aşa mai departe.

În continuare, în vederea investigării imaginii avem nevoie de un sistem al indicatorilor şi subindicatorilor de imagine reprezentaţi de segmente (sau paliere) relevante în ce priveşte imaginea ANFP, de elemente care au un impact important din această perspectivă, de alte elemente care prin natura lor atrag interesul media.

Indicatorii, respectiv subindicatorii, acoperă zone distincte ale imaginii investigate şi sunt măsurabili prin cuantificarea sensului conotaţiei (pozitiv sau negativ). Sistemul acesta de indicatori nu reprezintă altceva decât structura imaginii pe care organizaţia respectivă şi-o doreşte (denumită într-un limbaj de specialitate imagine dezirabilă).

Primul pas în analiza imaginii instituţionale este acela în care se stabileşte sistemul indicatorilor de imagine. Indicatorii de imagine sunt elementele de structură ale imaginii care o definesc, o particularizează şi, în egală măsuă, permit investigarea acesteia Pornind de la imaginea dezirabilă a instituţiei, de la ceea ce se doreşte să se transmită în mass media, precum şi de la nivelul atribuţiilor, am stabilit următorii indicatori şi subindicatori de imagine care au rolul de a particulariza imaginea ANFP:

Pornind de la cea ce se doreşte a se transmite în mass media (imaginea dezirabilă a ANFP) s-au stabilit următorii indicatori şi subindicatori de imagine:

I. Eficienţa ANFP

1.1. Reorganizarea ANFP - 14 apariţii

1.2. Obiectivele stabilite sub noua conducere – 8 apariţii

1.3. Organizarea unor evenimente şi derularea unor proiecte - 20 apariţii

1.4. Colaborarea cu instituţiile implicate în reforma administraţiei publice - 18 apariţii

1.5. Consultările publice – 23 apariţii

1.6. Activitatea de control - 12 apariţii

1.7. Elaborarea de proiecte de acte normative – 7 apariţii

1.8. Organizarea concursurilor pentru funcţiile publice - 4 apariţii

II. Managementul ANFP

2.1. Profesionalism, corectitudine – 3 apariţii

2.2. Transparenţa actului decizional în condiţiile legii – 11 apariţii

2.3. Notorietate - 18 apariţii

III. Responsabilităţile personalului

3.1. Experienţă - 5 apariţii

3.2. Îndeplinirea atribuţiilor de serviciu - 5 apariţii

3.3. Colaborarea în cadrul instituţiei – 5 apariţii

2. Interpretarea profilurilor de imagine

Realizarea profilurilor de imagine constituie o etapă esenţială a analizei de imagine. Profilul de imagine este expresia grafică a valorii calculate a indicatorilor şi subindicatorilor de imagine

Pentru sinteza şi analiza activităţii ANFP şi a preşedintelui Andras Szakal au fost monitorizate o serie de mijloace de comunicare în masă cum ar fi: cotidiane centrale, emisiuni de ştiri din cadrul principalelor televiziuni din România, agenţii de presă, site-uri de informaţii specifice precum şi site-uri specializate în PR şi imagine.