Sisteme Integrate de Comunicare

I. Introducere în temă, generalităţi, baze juridice

În mijlocul lunii decembrie 2006, acum când doar cîteva zile ne despart de aderarea istorică a României la Uninea Europeană (care se va oficializa pe data de 01.01.2007) ţara noastră va beneficia de o mulţime de posibilităţi dar totodată şi un şir de noi sarcini. Aspecte, legi care până erau neglijate, ori nici nu existau. Printre astea un loc important ocupă dezvoltarea economică, socializarea, modernizarea ţării.

Pentru a ajunge la un nivel european în tot ceea ce am menţionat mai devreme, e obligatoriu dispariţia corupţiei şi transparenţa autorităţilor publice, lucruri de bază, care ar ajuta la o mai bună funcţionare a autorităţilor publice, şi la care stăm cu mult în urmă, în comparaţie cu ţările membre ale Uniunii Europene.

Corupţia: principala problemă a României(şi în general a ţărilor post-comuniste), totodată principala piedică, care stă în cale dezvoltării. Începând cu anul 1990, mai mulţi factori inerenţi perioadei de tranziţie din România, au generat un climat favorabil proliferării unor fenomene disfuncţionale în societate, cum au fost criza de autoritate, legislaţia incompletă şi procesul de reformă al structurilor pe segmente ale relaţiilor sociale, aflat în plin proces de transformare. În cursul ultimilor cinci ani s-au efectuat mai multe studii, având ca scop arătarea nivelul de corupţie. România s-a clasat în fiecare dintre aceste studii printre codaşii Europei, în ultimul an fiind devansat chiar şi de Bulgaria, contracandidata noastră la integrare.

Faptul că nu au fost aduse acele modificări care se impuneau, la timp, nici Codului Penal, nici Codului de procedură penală, a influenţat starea infracţională şi chiar soluţiile care s-au dat în anumite dosare având ca obiect infracţiuni de corupţie, pe fondul unor modificări anterioare ale unor reglementări procedurale care au transformat benefic prezumţia de nevinovăţie dintr-un principiu procedural declarativ într-o garanţie procesuală, însoţită de constantul principiu “in dubio pro reo”. Tranziţia pe plan economic a procesului de restructurare a proprietăţii conform Constituţiei din 1991, a impus ignorarea terminologiei neconcordante a legii penale cu cea a Constituţiei şi stricta aplicare a prevederilor legale care incriminează fapte penale, până la abrogarea sau modificarea expresă a acestor norme de drept.

Acest fenomen aduce ca efect secundar şi lipsa transparenţei în cadrul autorităţilor publice. Lipsa de acces la informaţii publice (părere personală: ceea ce ar trebui să fie un drept de bază a cetăţeanului, garantat de constituţie) şi instabilitatea -la toate niveluri- ce poate fii experimentat în legislaţia administraţiilor publice sunt alţi factori, care au condus la un nivel general de nemulţumire oamenii de rând în relaţia lor faţă de administraţia publică. Oamenii nu sunt mulţumiţi de calitatea serviciilor oferite (p.p: nici n-au cum să fie, ar fi culmea în aceste condiţii). Totul poate fi dedus din nou la corupţie. Vă propun un simplu exemplu: Ai nevoie de un document, care e eliberat de către o instituţie publică. Te scoli dimineaţă în prima oră, ca nu cumva să te întîrzii. Stai la rînd printre zeci de oameni care au aceaşi destin ca şi tu. După ore de aşteptare şi nervi, după atâtea înjurături auzite la adresa instituţiei şi despre incapacibilitatea angajatorilor instituţiei, încep să apară oamenii cu „cunoştinţe”. Şi la apariţia acestora vei deveni şi mai mic şi mai nesemnificativ în ochii angajatorilor-corupţi, că doar fiica fratelui (prietena nepotei, cunoştinţa unui prieten bun etc. etc. indiferent..) n-o să stea la rînd, că el are prioritate(Poate mă va da şi ceva „bonus” la salariu). Dar de unde ? A plătit impozit de 2 ori ? E cetăţean mai cinstit ?? .. Şi întrebările ar putea să fie continuate ..

Cu 3 luni în urmă a fost efectuat ultimul studiu a Comisiei Europene asupra României (ca posibil candidat le aderare). În raport sunt menţionate ca defect principal rata prea mare a corupţiei, dar pe partea cealaltă şi mici progrese în dezvoltarea administrăţilor publice, cum ar fi începutul descentralizării şi managementul resurselor.

Pentru dispariţia corupţiei şi a transparenţei administraţiei publice, au fost implantate o serie de legi, care însă lăsau mai multe „portiţe” , însă cu trecerea timpului acestea a fost modificate/corectate şi aplicate din ce în ce mai mult.

Legat de corupţie cele mai importante ar fi următoarele:

-În Legea nr. 78 din 28 mai 2000 A pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt prevăzute infracţiunile care sunt de corupţie: articolul 254 - luarea de mită, darea de mită - articolul 255, articolul 256 - primirea de foloase necuvenite şi articolul 257 - traficul de influenţă, precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale ca modalităţi specifice ale celor prevăzute la articolele 254 - 257 din Codul penal, în funcţie de calitatea persoanelor care săvârşesc faptele incriminate, calitatea persoanelor faţă de care se săvârşesc faptele, ori în raport cu sectoarele de activitate unde se comit aceste fapte.

-Pentru aplicarea eficientă a dispoziţiilor normative din Codul penal, precum şi a celor din Legea nr. 78 din 8 mai 2000, prin Hotărârea Guvernului nr. 1065 din 25 octombrie 2001B s-a aprobat Programul naţional de prevenire a corupţiei şi Planul naţional de acţiune împotriva corupţiei.Mai mult decât atât pe linia preocupărilor autorităţilor statului de a reduce aria de manifestare a fenomenului de corupţie se înscrie Ordonanţa de urgenţă nr. 43/2002 C privind Parchetul Naţional Anticorupţie. Înfiinţarea acestei structuri în cadrul Ministerului Public atestă faptul că societatea românească este cât se poate de preocupată de combaterea corupţiei, fenomen care a luat amploare şi care poate fi redus sau stopat doar prin aplicarea întocmai a legislaţiei în vigoare.

-În vederea preven