Societatea Europeană a Informației

Această lucrare prezintă lumea contemporană privită prin prisma informaţiei ca şi resursă strategică a societăţi. Informaţia dinamizează evoluţia societăţii în ansamblu, această lucrare propunându-şi să ilustreze modificările sociale şi organizationale care au loc ca urmare a evoluţiei din domeniul tehnologiilor informaţionale si de comunicaţii.

Capitolul 1 prezintă tehnologiile informaţionale din punctul de vedere al caracteristicilor generale.

Capitolul 2 prezintă iniţiative ale Uniunii Europene privind dezvoltarea societăţii informaţionale, evoluţia la nivel european ca şi politici de succes.

Capitolul 3 ilutrează impactul internetului asupra economiei, asupra vieţii cotidiene, ca şi impactul tehnologiilor informaţionale asupra afacerilor şi a societăţii.

Capitolul 4 prezintă stagiul societăţii informaţionale în România.

Capitolul 5 işi propune să analizeze interferenţa dintre marketing ca ştiinţă şi internet ca fenomen: elaborarea unui plan de marketing on-line.

Capitolul 6 prezintă un program de marketing privind construcţia unui site comercial.

MOTIVAŢIE

Tema aleasă “Societatea europeană a informaţiei” surprinde cel mai bine interesul meu pentru tot ce se poate denumi informaţie şi utilizare a ei. In societatea în care trăim cantitatea de informaţie este in continuă creştere, alimentarea oamenilor cu informaţia de care au nevoie generează tot informaţie. O informaţie nouă care contribuie de multe ori decisiv la progresul societăţii in care trăim. Datorită importanţei ei, informaţia a devenit o resursă la fel de valoroasă caresursele umane, cele materiale sau financiare, nivel european cât şi în orice parte a lumii.

INTRODUCERE

Informatizarea societăţii a atras după sine un număr impresionant de transformări de ordin politic, social şi economic. Fenomen dinamizator în cadrul societăţilor industrializate, Internetul a devenit un factor major al dezvoltării la scară globală a regulilor şi mecanismelor economiei de piaţă.

Printre cauzele schimbării în noua economie, un rol fundamental revine progreselor tehnologice revoluţionare, incluzând puterea computerelor personale, viteza înaltă a telecomunicaţiilor şi Internetul. Totuşi, noua economie este mai mult decât tehnologia înaltă şi Internetul. Multe firme, deşi nu produc tehnologie de vârf, îşi desfăşoară activitatea în legătură cu cele care fac aceasta, utilizând, pe scară mai largă sau mai restrânsă, produsele lor.

Dezvoltarea fără precedent din ultimele decenii a tehnologiilor informaţionale determinate de necesitatea stocării şi a transmiterii rapide a informaţiilor cu cele mai mici costuri a revoluţionat comerţul global, comerţul direct sau cu amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului.

Dezvoltarea acestor noi mijloace de comunicaţie şi de tehnologia informaţiei reprezintă un factor important de creştere a competitivităţii agenţilor economici, deschizând noi perspective pentru o mai bună organizare a muncii şi crearea de noi locuri de muncă. Totodată se deschid noi perspective pentru modernizarea serviciilor publice, a asistenţei medicale, a managementului mediului şi noi căi de comunicare între instituţiile administraţiei publice şi cetăţeni.

Noile tehnologii digitale fac ca accesul, stocarea şi transmiterea informaţiei să fie din ce în ce mai facile şi mai accesibile ca tarife. Dispunând de informaţia digitală, aceasta poate fi transformată în noi valori economice şi sociale, creând imense oportunităţi pentru dezvoltarea de noi produse şi servicii. Informaţia devine resursa-cheie şi factor de producţie pentru economia digitală.

Toate ţările dezvoltate şi-au elaborat şi implementat politici guvernamentale susţinute privind cercetarea, dezvoltarea şi adoptarea noilor tehnologii, consolidarea infrastructurilor informaţionale naţionale, formarea şi atragerea de specialişti in domeniul TIC (inclusiv din alte ţări), educarea populaţiei adulte, cooperarea cu sectorul privat şi încurajarea investiţiilor în această nouă ramură economică, promovarea de proiecte guvernamentale menite să demonstreze utilitatea serviciilor specifice societăţii informaţionale. Fenomenul "digital divide" face obiectul multor dezbateri şi programe la scară internaţională ( ONU, UNESCO, OECD, Banca Mondială etc.) fiind recunoscut faptul că pentru ţările în curs de dezvoltare provocarea este majoră. Diferenţele dintre ţările cu venituri ridicate şi cele cu venituri scăzute se pot amplifica, iar spectrul “digital divide” poate deveni tot mai larg. Nu este vorba numai de conectivitatea propriu-zisă la infrastructura informaţională, ci şi de implicaţiile conectivităţii (sau lipsei sale) asupra creşterii economice şi a dezvoltării durabile.