Amestecuri pentru construcții

1.Procesul tehnologic de preparare a amestecurilor de mortar si de beton.

1.1. Amestecuri de beton [24].

Betoane pe baza de ciment.

Denumirea de betoane pe baza de ciment se acorda unor amestecuri în compozitia carora, pe lînga ciment mai intra agregatele si apa, amestecuri ce se întaresc formînd conglomerate artificiale rezistente si durabile. Se utilizeaza la executarea unor elemente de constructie care urmeaza sa îndeplineasca în cursul exploatarii, diverse functii.

Deosebirea esentiala dintre mortar si beton nu consta nici în ceea ce priveste natura componentilor amestecului si nici în ceea ce priveste dimensiunea maxima a agregatului; exista amestecuri alcatuite din ciment, nisip si apa, care se utilizeaza la alcatuirea zidariilor si care poarta pe drept cuvînt denumirea de mortare, dupa cum exista si amestecuri în compozitia carora intra aceeasi componenti, însa care se utilizeaza la confectionarea unor elemente izolate de rezistenta si care poarta denumirea de betoane.

Principalele deosebiri dintre mortare si betoane constau în diferentele în ceea ce priveste proprietatile reologice ale amestecurilor proaspete, consecinta a proportiei diferite dintre componenti precum si în ceea ce priveste domeniul de utilizare si modul de punere în lucrare.

Betoanele sînt amestecuri mai putin lucrabile decît mortarele, au o cantitate de apa de amestecare mai redusa, iar agregatele respective sînt mai sarace în parte fina.

Din punct de vedere al domeniului de utilizare si al modului de punere în lucrare exista de asemeni desobiri esentiale între cele doua categorii de amestecuri. Astfel, mortarele se aplica totdeauna în contact cu un suport mai mult sau mai putin poros, de care trebuie sa adere si cu care urmeaza sa conlucreze în cursul exploatarii, în timp ce betoanele se folosesc la executarea unor elemente de sine statatoare. Punerea în lucrare a mortarelor se face de cele mai multe ori manual, în timp ce punerea în lucrare a betoanelor si în special compactizarea se face de regula mecanic.

Clasificarea betoanelor.

Proprietatile betoanelor pe baza de ciment variaza în limite destul de largi, în functie de o serie de factori ca, natura si proportia cimentului, cantitatea de apa de amestecare. Din aceasta cauza pentru o corecta clasificare a acetor amestecuri, trebuie sa se ia în consideratie mai multe criterii.

Astfel, betoanele pot fi clasificate dupa consistenta, dupa densitatea aparenta, dupa rezistentele mecanice, dupa gradul de permiabilitate la apa, dupa comportarea la gelivitate, dupa domeniul de utilizare.

Betoanele în functie de consistenta se pot clasifica astfel:

- betoane de consistenta vîrtoasa caracterizate printr-un continut mic de apa de amestecare din care cauza au o deformatie plastica redusa sub propria greutate, iar sub actiunea zguduiturilor componentii se împrastie, neexistînd o coeziune suficienta între ei.

- betoane de consistenta plastica caracterizate printr-un continut mai ridicat de apa de amestecare si printr-o deformatie plastica sub propria greutate destul de însemnata, care sub actiunea zguduiturilor se accentuiaza, fara ca particulele componente sa se desprinda; se împart în doua categorii: slab plastice si plastice.

- betoane de consistenta fluida caracterizate printr-un continut mare de apa de amestecare si proprietati evidente de fluid, curgînd usor pe planuri sau jghiaburi înclinate; se împart si acestea în doua categorii: fluide si foarte fluide.

Betonul se mai clasifica si dupa urmatoarele criterii: densitate reala, tipul materialului liant, dimensiunile granulelor de umplutura, rezistenta mecanica, rezistenta la înghet-dezghet, destinatie, culoare s.a. Principala clasificare a betonului se considera dupa densitatea aparenta, conform acestei clasificari betoanele se împart: beton foarte greu, beton greu, beton usor, beton foarte usor.