Instalația de gaze naturale pentru o clădire de locuit cu regimul de înălțime S+P+5

I. TEMA DE PROIECTARE

Se va intocmi proiectul tehnic al unei instalatii de utilizare gaze naturale, pentru o cladire de locuit, avand regimul de inaltime S+P+5, tip de constructie, zidarie.

Instalatia de utilizare va deservi masini de gatit situate in bucatariile apartamentelor, precum si o centrala termica localizata in subsolul cladirii, care asigura necesarul de caldura si apa calda menajera pentru intreaga cladire.

Etapele elaborarii proiectului

1. Studierea planurilor de arhitectura si verificarea conditiilor de amplasare a aparatelor de utilizare.

2. Estimarea debitelor de calcul pe baza incarcarii cu masini de gatit, pentru apartamente sau pe baza estimarii necesarului de caldura pentru incalzire si preparare apa calda menajera, pentru centrala termica.

3. Trasarea pe planuri a instalatiei.

4. Intocmirea schemei izometrice a instalatiei.

5. Dimensionarea instalatiei si stabilirea caderilor de presiune.

6. Intocmirea memoriului tehnic si a breviarului de calcul.

II. MEMORIU TEHNIC

Gazele combustibile sunt folosite in instalatiile de ardere din cladirile de locuit, social-culturale, industriale si agrozootehnice in scopul obtinerii energiei termice necesare pentru incalzire, nevoi menajere (masini de gatit, incalzirea apei de consum, etc) sau in diferite procese tehnologice.

Dupa modul de obtinere sau provenienta lor, gazele combustibile pot fi:

- Gaze combustibile naturale - constituite din amestecuri de hidrocarburi saturate, avand in diverse proportii impuritati ca: hidrogen sulfurat, mercaptan, dioxid de carbon, azot, praf; aceste gaze se capteaza din zacaminte subterane cu ajutorul sondelor.

- Gaze artificiale – se produc prin prelucrarea combustibililor solizi inferiori in generatoare de gaze numite gazogene.

- Biogaz – obtinut prin fermentarea anaeroba a deseurilor organice (biomasei).

Dupa coexistenta lor cu combustibilii lichizi in zacaminte, gazele combustibile

naturale pot fi:

- Gaze libere – care sunt amestecuri de gaze, constitite in cea mai mare parte din metan, obtinute din zacaminte in care se afla numai gaze.

- Gaze de sonda – care sunt amestecuri de gaze dizolvate in titei si se obtin o data cu acestea, prin sondele de exploatare a titeiului.

- Gaze asociate – constituite din metan, alte hidrocarburi saturate si impuritati, aflate in cupole subterane, in vecinatatea zacamantului de titei si care se exploateaza simultan, cu sau dupa extragerea titeiului.

In tara noastra se capteaza si se distribuie gaze combustibile naturale libere, care au un procent ridicat de metan (circa 98-99%) si o putere calorica ridicata, putand fi utilizate atat in instalatiile de dimensiuni reduse ale consumatorilor casnici, cat si in marile centrale termice ale ansamblurilor urbane sau in industrie.

In afara de utilizarea lor drept combustibil, gazele naturale sunt folosite ca materie prima in industria chimica, farmaceutica, etc.

Pentru satisfacerea consumurilor in scopuri menajere se folosesc si gaze petroliere lichefiate.

Proprietatile fizice principale ale gazelor combustibile naturale, de care trebuie sa se tina seama la proiectarea, executia, exploatarea si intretinerea acestor instalatii sunt urmatoarele: presiunea, temperatura, densitatea, vascozitatea si puterea calorica.

Tehnologia de montare a instalatiilor interioare de gaze naturale

- Montarea coloanei de alimentare a instalatiei interioare si a contoarelor;

- Montarea contoarelor de gaze;

- Montarea retelei interioare de distributie a gazelor

- Montarea arzatoarelor si a aparatelor de utilizare

La instalatiile interioare de utilizare a gazelor naturale, trebuiesc respectate urmatoarele conditii:

1. Volumul interior minim al încăperilor:

i) 18,0 mc pentru orice tip de încăpere, cu excepţia bucătăriilor şi băilor;

ii) 7,5 mc pentru băi şi bucătării.

2. Asigurarea aerului necesar arderii;

3. Ventilarea naturală sau mecanică;

4. Evacuarea totală a gazelor de ardere în atmosferă;

5. Suprafeţe vitrate: ferestre, luminatoare cu geamuri, uşi cu geamuri sau goluri, sau

suprafeţe asimilate acestora: panouri care conform specificaţiei tehnice date de producători cedează la presiuni de cel puţin 1180 Pa (0, 0118 bar).

Toate încăperile în care se montează aparate consumatoare de combustibili gazoşi se prevăd, spre exterior sau spre balcoane /terase vitrate, cu suprafeţe vitrate, definite cu suprafaţa minimă totală de:

a) 0,03 mp pentru fiecare mc de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor

din beton armat;

b) 0,05 mp pentru fiecare mc de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor

din zidărie.

Pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcţie specială (securizat, tip Thermopan etc.) este obligatorie montarea detectoarelor automate de gaze cu limita de sensibilitate de cel puţin 2% metan (CH4 ) în aer, care acţionează asupra robinetului de închidere (electroventil) a conductei de alimentare cu gaze naturale a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi.

În cazul utilizării detectoarelor, suprafaţa vitrată poate fi redusă la 0,02 mp pe mc de volum net de încăpere.

Volumul net reprezintă volumul total al încăperii, din care se scade volumul elementelor de instalaţii sau de construcţii existente în încăpere, în care nu se pot acumula gaze.

Aerul necesar arderii se asigură în funcţie de raportul între volumul interior al încăperii Vi , în mc şi debitul nominal al aparatului consumator de combustibili gazoşi Qn, în mc/h, astfel:

a) pentru cazul Vi/Qn ≥ 30, se consideră că prin neetanşeităţile existente se asigură aerul necesar pentru ardere;

b) pentru cazul Vi/Qn < 30, se prevăd prize de acces aer direct din exteriorul construcţiei.

În cazul în care aerul necesar arderii nu poate fi asigurat prin neetanşeităţi (cazul tâmplăriilor prevăzute cu garnituri de cauciuc etc.), indiferent de volumul încăperilor, se realizează prize de aer direct din exteriorul construcţiei.

Suprafaţa golului pentru accesul aerului de ardere într-o încăpere în care se utilizează gazele naturale se determină cu relaţia:

S = 0,0025 • Qi, în mp, unde Qi reprezintă debitul instalat în încăperea respectivă, în m3/h, iar coeficientul 0,0025 este dat în mp/(mc/h).

Canalele sau grilele de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere:

a) se racordează la partea superioară a încăperilor, cât mai aproape de plafon;

b) nu se prevăd cu dispozitive de închidere sau reglaj.

Evacuarea gazelor de ardere din bucătării şi oficii se face prin tiraj natural organizat sau mecanic, utilizându-se:

a) canale individuale;

b) canale colectoare;

c) hote cu evacuarea gazelor de ardere în exterior.

Pentru evacuarea eventualelor infiltraţii de gaze naturale, în toate cazurile, se asigură ventilarea naturală a subsolului clădirilor prin orificii de ventilare efectuate pe conturul exterior al acestora, între încăperile din subsol, precum şi prin legarea subsolului clădirilor la canale de ventilare naturală, special destinate acestui scop, în afara ventilaţiilor naturale prevăzute pentru anexele apartamentelor sau clădirilor.

Pentru evacuarea infiltraţiilor şi scăpărilor de gaze care se pot acumula în casa scărilor clădirilor etajate, fără suprafeţe vitrate, se prevede la partea superioară a acestora, în acoperişul clădirii, un orificiu cu diametrul de 150 - 200 mm, prevăzut cu un tub racordat la un deflector.