Lucrări de apărare și consolidare la drumuri

1. Consideratii generate

In timpul exploatarii terasamentele drumurilor sunt supuse actiunii distructive a unor factori

naturali ca: ploile, zapezile, vantul, inghetul, dezghetul etc. Totodata, ele pot fi supuse actiunii

distructive a apelor mari, ca urmare a inundatiilor in cazu! drumurilor care se desfasoara pe vai, in

lungul cursurilor de apa sau a ava!anselor de zapada, in cazul drumurilor de munte amplasate la

altitudini mari. De asemenea, in terenurile accidentate sau in zonele instabile ca rezultat al terenurilor

cu capacitate portanta redusa, inaltimile mari de rambleu si sapaturilor de debleu apar frecvent

situatii care impun sprijinirea terasamentelor si consolidarea lor din primele faze de executie.

Totalitatea iucrarilor care urmaresc sa mentina caiitatea §i stabilitatea terasamenteior, pe toata durata

exploatarii drumului, poarta numele de lucrari de aparare-consolidare. Ele se executa Tn paralel sau

imediat dupa realizarea terasamentelor.

In cazul drumurilor, principalele lucrari de aparare-consolidare au drept scop:

- colectarea si evacuarea apelor de suprafata provenite din precipitatii(meteorice);

- colectarea si evacuarea apelor subterane;

- consolidarea sj protejarea taluzurilor;

- sprijinirea terasamentelor

- protejarea drumului impotriva avalanselor de zapada

In general, aceste lucrari de aparare consolidare sunt costisitoare si consumatoare de

materiale deficitare, motiv pentru care trebuie bine justificate din punct de vedere tehnic si

economic. Realizarea lor in conditii optime contribuie nu numai la stabilitatea terasamentelor si

taluzurilor pe o lunga perioada de timp, ci si la refacerea echilibrului ecologic al zonei afectate de

constructia drumului, la sporirea efectului estetic al lucrarii si la incadrarea drumului in peisajul si

mediul inconjurator .

2. Colectarea şi evacuarea apelor de suprafată (meteorice)

Apele de suprafată provenite din precipitatiile atmosferice căzute pe ampriza drumului,

precum si cele care se scurg pe taluzurile de pe terenul înconjurător din imediata vecinătate pot eroda

terasamentele sau se pot infiltra in corpul drumului, reducându-i astfel capacitatea portantă.

Colectarea si evacuarea lor se realizeaza cu :

- santuri si rigole amplasate la marginea platformei (numite santuri si rigole laterale);

- şanturi de garda;

- şanturi (canale) de evacuare;

- casiuri.

2.1.Şanturile (rigolele) la marginea platformei

Se executa din pământ cu sectiune trapezoidală, iar în stâncă cu sectiunea triunghiulară sau sub forma de

rigole, fiind prevazute obligatoriu în portiunile de drum situate in debleu, în punctele de pasaj,în cazul rambleurilor

mici, unde lipsa santului periclitează inundarea plartformei, precum si acolo unde intre muchia

platformei si piciorul taluzului nu s-a realizat o diferentă de nivel suficienta. .

Racordarea santului lateral cu platforma se face in muchie vie, iar cu terenul natural coltul se

rotunjeste.

La sosele de interes national , autostrazi la care s-a prevazut banda de siguranta si

acostamente, stratul de asfalt se va uni cu marginea vie a santului natural sau imbunătătit prin

pereere cu beton simplu ,dale prefabricate sau cu geocelule intarite cu beton.

În general panta santului sau a rigolei de la marginea platformei urmăreste declivitatea

drumului. Atunci cand aceasta depaseste limita de 5% (tabelul 1) se impune ca pentru a preveni

eroziunea, santurile, respectiv rigolele, sa fie protejate prin brăzduire sau pereere (in cazul pantelor

de peste 5%). Daca panta depaseste valorile maxime admise pentru santuri si rigole protejate prin

pereere (tabelul.2), atunci panta se mentine în limite admise si se amenajeaza din loc în loc puncte

concentrate de caderi de nivel (cascade, canale de fuga) pentru amortizarea socului produs de apa in

cădere (fig. 1). Uneori la drumurile de mai mica importanta (forestiere, agricole, de acces industrial) se

folosesc amenajări mai simple, numite pante consolidate (fig. 2).