Analiza economico-financiară pe baza contului de profit și pierdere la SNTGN Transgaz SA Mediaș

Argument

Tema aleasă, „Analiza economico-financiară pe baza contului de profit şi pierdere” are ca scop atingerea standardelor curriculare solicitate de specializarea pe care am făcut-o în timpul liceului contribuind astfel la o bună formare profesională în domeniu.

Tema aleasă este structurată în capitole abordate separat ca părţi distincte.

Contribuţia personală privind elaborarea proiectului constă în selectarea informaţiilor tehnice/practice şi teoretice specifice specializării, structurarea pe capitole a acestora.

Lucrarea prezintă în mod sintetic şi actualizat sub forma unor scheme principalele aspecte, importanţa, rolul, identificarea situaţiilor financiare.

În elaborarea lucrării am folosit cunoştinţe tehnice/teoretice asimilate la diferite obiecte de învăţământ studiate în anii de liceu: servicii, discipline de specialitate şi laboratoare practice.

În partea finală a lucrării am specificat bibliografia utilizată.

În actuala etapă când factorii intensivi ai creşterii economice capătă un rol preponderent în raport cu cei extensivi, se accentuează necesitatea ca toate pârghile economice sa fie folosite cu maximum de randament pentru atingerea obiectivului central – obţinerea unei înalte eficiente economice economice corespunzătoare eforturilor materiale şi financiare facute de stat în toate domeniile economiei naţionale.

Controlul este realizat prin analiza financiară: redactarea unui cash-flow, a contului de profit şi pierdere, calculul indicatorilor de profitabilitate, lichiditate şi rentabilitate care să releve capacitatea sa de a se adapta la cerinţele pieței și la concurența externă.

Capitolul 1. Prezentarea generală a societăţii S.N.T.G.N. Transgaz S.A. Mediaş

1.1 Scurt istoric al S.N.T.G.N. Transgaz S.A. Mediaş

Evoluţia S.N.T.G.N. „TRANSGAZ” S.A este determinantă pentru evoluţia industriei gaziere din România.

În România, gazul metan a fost descoperit în anul 1909, în zona Sărmăşel, judeţul Mureş.

Construirea conductelor magistrale a evoluat şi a fost influenţată de dorinţa comunităţilor locale de a utiliza noul combustibil.

Transportul gazelor naturale în România, în perioada de început a activităţii gaziere (1917-1942), s-a dezvoltat pe trasee cu caracter relativ, local sau individual (zăcământ-consumator).

Începerea celui de al doilea război mondial a determinat creşterea cererii de energie primară pentru susţinerea acestuia. Se poate considera că acesta a fost momentul care a determinat trecerea de la o utilizare locală a gazelor naturale la una regională (alimentarea cu gaze din zăcăminte amplasate în Bazinul Transilvaniei, a Bucureştiului şi a localităţilor situate pe Valea Prahovei).

- În anul 1943 a început alimentarea cu gaze a Bucureştiului din două zăcăminte,

Măneşti şi Vlădeni situate pe Valea Prahovei. Prin punerea în funcţiune a conductei de transport Botorca - Bucureşti, în lungime de 295 de km, cu diametre cuprinse între 250 şi 400 mm, în anul 1947, Bucureştiul a fost alimentat cu gaze naturale şi din zăcăminte situate în Bazinul Transilvaniei.

- În anul 1958 se construieşte primul depozit de înmagazinare a gazelor naturale din

România, la Ilimbav, judeţul Sibiu. Depozitul a permis preluarea vârfurilor de consum sezoniere şi orare, acest moment semnificativ constituind o premieră europeană.

În anul 1958, România devenea prima ţară exportatoare de gaze naturale din Europa, prin încheierea acordului interguvernamental între România şi Ungaria pentru livrare gazelor naturale.

- În anul 1965, România devenea prima ţară din Europa care a construit o staţie de

comprimare amplasată pe o conductă magistrală, la Băţani, care a fost dotată cu turbo-compresoare.

- Creşterea continuă a cererii de gaze a condus la montarea, în perioada 1965-1985,

a 6 staţii de comprimare pe conductele de transport, care erau echipate cu 21 agregate de comprimare şi o putere totală, instalată de 77550 CP.

- Importul gazelor naturale din Federaţia Rusă a început în anul 1979, după ce în

anul 1976 s-a atins un vârf de consum al gazelor naturale provenite din zăcămintele libere (neasociate petrolului) de 32,7 miliarde mc.