Analiza financiar-economica pe bază bilanțului

1.Rolul analizei financiare in procesul de conducere

Tendintele actuale din economia romaneasca vizeaza realizarea programului complex de reforme menit sa conduca la desavarsirea privatizarii intreprinderilor, restructurarea economiei in ansamblul sau, largirea cadrului concurential, dinamizarea ativitatii pietei financiare, reducerea rolului statului in economie, toate acestea avand ca scop cresterea flexibilitatii si deschiderea catre realizarile altor tari.

Procesul de conducere este caracterizat ca un ansamblu de interventii prin care s eprevede, organizeaza si coordoneaza activitatea intreprinderii, considerata ca fiin un sistem complex socio-economic, dinamic si deschis , se iau decizii si se controleaza activitatea acesteia in vederea realizarii obiectivelor curente si de perspectiva, respectand criteriile de eficienta economica si de utilitate sociala.

Realizarea principalelor functii (atribute) ale conducerii implica analiza de stare a sistemului in diferite momente ale functionarii sale.

Evaluarea continua a performantelor economico-financiare ale unei intreprinderi, studierea pozitiei financiare a acesteia, monitorizarea si contracararea factorilor de risc, aprecierea perspectivelor de crestere a valorii sale, cotarea la bursa, promovarea unor investitii eficiente, mentinerea relatiilor contractuale cu echilibrate cu actionarii, sunt provocari permanenete pentru managerul oricarei intreprinderi, care incearca sa se mentina durabil pe o piata concurentiala tot mai internationalizata. Mai mult decat atat, aceste provocari nu pot deveni realitate fara permanentizarea in practica manangeriala a analizei economico-financiare.

A analiza, potrivit dictionarului explicativ a limbii romane, inseamna a cerceta un intreg, un fenomen, examinand fiecare element in parte.

Transpusa in domeniul economic, analiza este o metoda de cercetare a fenomenelor/proceselor economico-financiare, bazata pe descompunerea acestora in partile lor constitutive, pana la cele mai simple elemente, cu scopul identificarii si eliminarii complexului de cauze care imprima tendinte nefavorabile fenomenelor/proceselor studiate. Pentru ca reprezinta un mijloc de cunoastere a realitatii prin intermediul cauzelor, analiza are un rol gnoseologic concretizat in:

- Stabilirea structurii fenomenelor/proceselor studiate;

- Cerectarea fiecarui element structural (componenta) in parte;

- Stabilirea relatiilor cauzale dintre componente;

- Descoperirea legitatilor care au stat la baza formarii si evolutiei fenomenului/procesului supus analizei;

- Identificarea cauzelor care au determinat aparitia fenomenului/procesului;

- Formularea concluziilor si trasarea cadrului evolutiei viitoare a fenomenului/procesului analizat.

Analiza economico-financiara reprezinta u element funamental al practicii economice, iar asertiunea este sustinuta de faptul ca analiza intervine curent in procesul de elaborare, evaluare si control al deciziilor adoptate de echipa manageriala a intreprinderii. Cu ajuotrul analizei economico-financiare se supravegheaza activitatea intreprinderii, se evalueaza starea sa de functionalitate ca sistem, se initiaza masurile de reglare a disfunctionalitatilor intreprinderii si se fundamenteaza strategia ei. In acest fel, analiza economico-financiara reprezinta un instrument al managementului intreprinderii, susceptibil sa faciliteze intelegerea trecutului si prezentului si sa orienteze actiunea managerilor in prezent si viitor. Peter Drucker, consultant american celebru si autor de succes al unor carti de management, sustine ca un manager eficace trebuie sa afecteze circa 50% dinn timpul sau analizei economico-financiare. Ignorarea aecstui fapt conduce la un management neperformant.

Standardele internationale de contabilitate incurajeaza intreprinderile sa insoteasca situatiile financiare de analize, realizate de managementul intreprinderii, care sa studieze: principalii factori de care determina si influenteaza performanta; modificarile mediului in care intreprinderea isi desfasoara activitatea; reactiile intreprinderii la modificarile respective si efectul acestora; politicile de investitii si de divident; sursele de finantare a intreprinderii; politicile de indatorare si de gestionarea riscului; resursele intreprinderii care nu sunt reflectate in bilant (loialitatea si experienta personalului si managementului, experienta in managementul mediului, etc).

Problematica si metodologia analizei evolueaza concomitent cu schimbarile mediului de afaceri, cu accentuarea concurentei, globalizarea pietelor financiare si cu diversificarea situatiilor de risc, etc. Interesul managerior pentru monitorizarea permanenta a intreprinderilor, cu ajutorul unor noi instrumente de analiza economico-financiara, si exigenta crescanda a utilizatorilor externi pentru informatii financiar-contabile imprima analizei un caracter dinamic. Astfel, utilitatea analizei economico-financiare este continuu si pe deplin validata de teoria si practica economica.

2. Necesitatea abordarii bilantului

IAS 1 “Prezentarea situatiilor financiare” mentioneaza ca informatiile privind pozitia financiara a unei entitati se refera la:

-resursele economice pe care aceasta le controleaza, in baza carora se anticipeaza capacitatea ei de a genera fluxuri monetare viitoare;

-structura de finantare, care permite anticiparea nevoilor viitoare de credite si posibilitatea obtinerii lor;

-modul de repartizare a profitului si a fluxurilor viitoare de trezorerie, lichiditatea si solvabilitatea intreprinderii, precum si capacitatea acesteia de ase adapta schimbarilor mediuli in care isi desfasoara activitatea.

Luand in considerare rolul analizei economico-financiare, putem afirma ca acesta implica un studiu amplu, static si dinamic, asupra activelor, datoriilor si capitalului propriu si , in mid special, asupra corelatiilor ce se stabilesc intre aceste elemente, de gestionarea carora depinde existenta durabila a unei entitati.

Informatiile necesare analizei pozitiei financiare a intreprinderii sunt oferite de bilant si notele explicative la situatiile financiare anuale. Reglemntarile contabile din tara noastra prevad pentru bilant forma de prezentare verticala (in lista), care se bazeaza pe ecuatia fundamentala: ACTIVE-DATORII=CAPITALURI PROPRII.

Posturile de activ sunt grupate dupa natura si lichiditatea (in ordinea crescatoare a lichiditatii lor) in active imobilizante su active circulante.

Clasificarea datoriilor in bilant se face dupa natura si exigibilitate (in ordinea descrescatoare a exigibiliatii lor) in datoriii care devin exigibile intr-o perioada mai mica de un an si datorii cu scadenta mai mare de un an. Pentru analisti, avantajul prezentarii bilantului in forma verticala deriva, printre altelem din faptu ca unii indicatori folositi oentru analiza pozitiei financiare a intreprinderii se determina direct din bilant. Este cazul fondului de rulment (postul E, in bilant), repectiv Active circulante/datorii curente nete, calculat dupa relatia: actie circulante+cheltuieli in avans-datorii ce trebuie platite intr=o perioada mai mica de un an-venituri in avans.