Auditarea Situațiilor Financiare Anuale

Introducere:

În zilele noastre, o mai bună cunoaştere a situaţiei patrimoniului este strict necesară pentru a participa cu succes la viaţa economică şi socială a unei întreprinderi.

Din structura tipurilor de entităţi patrimoniale, întreprinderea reprezintă sfera de acţiune, în limitele căreia contabilitatea – ca instrument informaţional şi de gestiune – capătă forma completă de reprezentare şi control asupra constituirii şi utilizării resurselor. La acest nivel organizatoric se realizează în forma cea mai deplină activitate de producţie a bunurilor, de prestări de servicii, de circulaţie a mărfurilor, a titlurilor de valoare şi a instrumentelor de plată, precum şi de alte operaţii accesorii activităţii de comerţ.

Întreprinderile din întreaga lume întocmesc situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi. Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situatiilor financiare necesită evaluarea capacităţii unei societăţi comerciale de a-şi plăti angajaţii şi furnizorii, de a plăti dobânzi, de a rambursa credite şi de a remunera pe proprietarii acesteia, în concluzie, evaluarea poziţiei financiare, a performanţei şi a modificărilor poziţiei financiare a întreprinderii.

Obiectul lucrării de faţă îl constituie clarificarea unor concepte teoretice privind lucrările ce marchează sfârşitul exerciţiului financiar la orice societate comercială, cât şi relevarea importanţei practice a situaţiilor financiare în procesul decizional intern (aprecierea situaţiei întreprinderii din perspectiva managerilor, acţionarilor) şi extern (luarea deciziei de acordare/neacordare de credite, de investiţii, etc.).

În acest sens, în primul capitol, situaţiile financiare anuale sunt încadrate în sistemul contabilităţii financiare şi de gestiune urmărind, de fapt, acelaşi scop: oferirea utilizatorilor interni şi externi informaţii certe privind situaţia financiară a entităţii economico-financiare studiate.

Reglementările româneşti, europene şi internaţionale privind situaţiile financiare anuale, precum şi cele cele de audit financiar referitor la examinarea situaţiilor financiare din punct de vedere al coerenţei şi concordanţei datelor din contabilitate se regasesc în cadrul capitolului al doilea. De asemenea, rolul şi caracteristicile calitative ale informaţiilor furnizate prin conturile anuale (inteligibilitate, relevanţă, credibilitate, comparabilitate) oferă o imagine fidelă asupra patrimoniului întreprinderii.

În cadrul capitolului al treilea, sunt prezentate în detaliu documentele finale de sinteză ale contabilităţii şi anume: bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative la situaţiile financiare anuale.

. În continuare sunt redate lucrările premergătoare întocmirii şi redactării lor: întocmirea balanţei de verificare primară, inventarierea generală a patrimoniului, contabilizarea operaţiilor de regularizare, determinarea rezultatului contabil, determinarea profitului impozabil, a impozitului pe profit şi contabilizarea cestuia, repartizarea profitului, închiderea conturilor de activ şi a conturilor de pasiv, întocmirea balanţei de verificare finale, precum şi aspectele privind redactarea situaţiilor financiare anuale. Capitolul se finalizează cu prezentarea procesului de auditare a situaţiilor financiare anuale.

Capitolul al treilea prezintă lucrările cu caracter premergător ce preced întocmirea efectivă a situaţiilor financiare anuale.

În scopul realizarii obiectului de activitate al societăţii sau demararea unor proiecte de investiţii, societatea are nevoie de lichidităţi, obţinute de cele mai multe ori prin procesul de creditare bancară.

Lucrarea demonstrează importanţa situaţiilor financiare anuale atât la nivelul intern al societăţii comerciale cât şi la nivel extern, din perspectiva procesului de creditare bancară, ce se sprijină pe tehnologii inteligente de luare a deciziilor.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE ŞI IMAGINEA FIDELĂ

Informaţia contabilă reală, operativă şi complexă este suportul deciziilor economice, financiare şi gestionare ce se stabilesc în cadrul oricărei societăţi comerciale.

Situaţiile financiare reprezintă cea mai importantă modalitate de a prezenta periodic terţilor informaţiile colectate şi prelucrate de sistemul contabil.

Prin lege, situaţiile financiare trebuie să reflecte ceea ce reprezintă în opinia lor o imagine fidelă a societăţii, obiectiv fundamental şi chiar principiul suprem al contabilităţii.

1.1. Delimitări conceptuale privind situaţiile financiare şi imaginea fidelă

Reglementările româneşti precizează faptul că „documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare sunt situaţiile financiare anuale, care trebuie sa ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare, fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată” . Denumirea de situaţii financiare este utilizată atât în Standardele Internaţionale de Contabilitate (S.I.C.) şi normele europene, cât şi în cadrul OMFP nr. 1752 din 17/11/2005.

În consecinţă, situaţiile financiare anuale reprezintă documente de sinteză prin care se prezintă într-o structură formalizată informaţii de natură contabil-financiară necesară majorităţii utilizatorilor . Acestea mai sunt cunoscute şi sub denumirile de conturi anuale, documente contabile de sinteză sau bilanţ contabil.

Se numesc situaţii anuale deoarece aceste informaţii de sinteză sunt publicate, de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar, care durează, de cele mai multe ori, un an. Însă, adesea, utilizatorii solicită date privind performanţele întreprinderii şi la intervale mai mici de timp. Astfel, sunt publicate de către întreprinderi unele informaţii şi la alte intervale: semestrial, trimestrial sau lunar (în cazul întreprinderilor cotate la bursele importante ale lumii).