Auditarea situațiilor financiare consolidate

1. Introducere

In contextul preocuparilor actuale de implementare a unor sisteme ale calitatii, potrivit standardelor din familia ISO, auditul este considerat un instrument esential pentru realizarea obiectivelor intreprinderii, in acest domeniu.

Generat de nevoia de a evalua necesitatea de imbunatatire a calitatii sau de actiuni corective, auditul a devenit un concept de baza prin semnificatia sa in demersul complex al obtinerii calitatii.

Dincolo de viziunea conceptuala a auditului, acesta se regaseste in toate etapele din evolutia unei organizatii, de la proiectarea, documentarea si implementarea unui sistem de management al calitatii, pana la certificarea acestuia, dand garantia ca fiecare cerinta a standardului este indeplinita.

Teoretic, existenta unui sistem de management al calitatii implica adaugarea de valoare, acest lucru realizandu-se prin intermediul auditurilor.

2. Conceptul de audit

Etimologic, cuvantul ‘audit’ inseamna ‘a asculta si a transmite mai departe’ atunci cand este tradus din latinescul ‘audire’. Tradus din limba engleza el exprima notiuni ca : revizie contabila, bilant, a revizui, a verifica, a revizui registrele contabile, a face o revizie contabila.

Auditul reprezinta examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea ei la un criteriu, standard, norma de calitate in vederea satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informatii. [Ioan Gheorghe Tara- Auditul financiar, Editura GrafNet, 2006, p.8]

Auditul financiar reprezinta verificarea si certificarea conturilor anuale, a situatiilor financiare, de catre un profesionist competent si independent in vederea exprimarii opiniei acestuia asupra datelor cuprinse in documentele anuale de sinteza. [Ioan Gheorghe Tara- Auditul financiar, Editura GrafNet, 2006, p.8]

Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de a exprima o opinie privind intocmirea situatiilor financiare respective, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general de raportare financiara identificat.

Scopul principal al auditului este de a evalua neconformităţile în raport cu reglementările în vigoare şi de a concepe acţiuni corective necesare pentru eliminarea acestor neconformităţi.

Situatiile financiare anuale consolidate ale entitatilor se auditeaza de catre una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate in conditiile legii. Persoana sau persoanele responsabile cu auditarea situatiilor financiare anuale consolidate (denumite auditori financiari) isi exprima, de asemenea, o opinie referitoare la gradul de conformitate a raportului consolidat al administratorilor cu situatiile financiare anuale consolidate pentru acelasi exercitiu financiar.

Pentru auditarea situtiilor financiare anuale consolidate auditorul trebuie sa aiba cunostinte suficiente si aprofundate despre activitatea agentului economic auditat si sa obtina probe de audit adecvate care sa-i permita sa identifice si sa inteleaga evenimentele, tranzactiile si practicile care, potrivit rationamentului auditorului, pot avea un efect esential asupra exprimarii opiniei de audit. In efectuarea auditului se au in vedere politicile contabile, respectiv principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice aplicate de o societate-mama la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale consolidate.

Auditarea unei intreprinderi multinationale ridica anumite probleme particulare. Auditorul conturilor unui grup multinational trebuie sa se pronunte asupra situatiilor financiare consolidate, situatii financiare a caror validitate depinde direct de cea a conturilor individuale pe baza carora au fost intocmite. In consecinta, opinia auditorului trebuie sa vizeze ansamblul conturilor societatilor din cadrul grupului.

3. Diferentele nationale in materie de audit

Din punct de vedere istoric, auditul a aparut mai intai ca un mijloc de control al managerilor de catre investitori. In secolul al XIX-lea auditorul era deseori unul dintre actionari. In tarile dezvoltate, auditul a evoluat astfel incat s-a ajuns ca situatiile financiare ale societatilor de capitaluri sa fie auditate de un specialist independent, care detine competentele necesare pentru a prezenta o opinie asupra conturilor. Exista diferente de la o tara la alta cu privire la amploarea si obiectul auditului, formarea si sarcinile auditorilor.

In lumea anglo-saxona se asteapta ca auditorul sa certifice daca situatiile financiare reflecta fidel situatia economica a intreprinderii. Astfel, in raportul de audit american se precizeaza daca situatiile financiare ‘prezinta intr-o maniera justa’ situatia intreprinderii. La randul lor, directivele europene cer ca auditorul sa confirme masura in care conturile prezinta ‘o imagine fidela’ a situatiei societatii.

Obligatiile si serviciile auditorilor difera de la o tara la alta. Pentru a fi credibil, organismul de revizuire a conturilor trebuie sa fie independent de client si de stat. Cu toate acestea, in multe tari, auditorul este autorizat sa presteze clientilor si alte servicii, in afara celor de audit.

Natura responsabilitatilor pe care le are auditorul este destul de delicata. De exemplu, in Franta, auditorii trebuie sa declare procurorului republicii orice delict pe care l-au constatat in cadrul propriei misiuni. De asemenea ei trebuie sa anunte consiliul de administratie si tribunalul atunci cand perenitatea intreprinderii li se pare compromisa.