Auditul performanței sistemului de educație asistată de calculator la Liceul Teoretic Nicolae Titulescu - Pucioasa

INTRODUCERE

Considerat multă vreme, în mod nedrept şi neavizat, doar o formă a controlului financiar, auditul tinde să ocupe şi în ţara noastră locul şi rolul care i se cuvin de drept în procesele de dezvoltare şi de perfecţionare a activităţii desfăşurate de entităţile economice. Ca parte a acestor procese, auditul are o importanţă deosebită în creşterea economiei româneşti, în limitarea risipei de resurse şi a posibilităţilor de fraudă, în detectarea la timp a anomaliilor şi a deficienţelor.

Economia liberă de piaţă nu se poate manifesta şi promova ca o economie performantă, creatoare de profit, dacă nu apelează la instrumente adecvate, care să conducă la economicitate, eficienţă şi eficacitate în utilizarea banului public.

Din acest punct de vedere, auditul performanţei reprezintă un proces de examinare obiectivă şi sistematică a realităţii pentru evaluarea performanţei unei activităţi sau a unui program, cu scopul de a obţine informaţii referitoare la utilizarea fondurilor publice, în vederea furnizării lor către factori de decizie, pentru a supraveghea sau a iniţia măsurile corective care se impun.

O tendinţă a auditului performanţei este aceea de a deplasa analiza din cadrul acestuia de la procese la rezultatele obţinute, abordare care, în fapt, urmăreşte „ dacă activitatea a condus la rezultatele programate ”.

Lucrarea intitulată „Auditul performanţei Liceului Teoretic « Nicolae Titulescu » Pucioasa ilustrează conceptul de audit al performanţei prin prisma activităţii supuse auditului, în speţă modul de implementare al sistemului de educaţie asistată de calculator la entitatea publică respectivă din domeniul învăţământului.

Lucrarea tratează din punct de vedere teoretic, conceptul de audit, gestiunea performanţei, sistemul de învăţământ românesc, iar din punct de vedere practic, tehnicile de culegere, interpretare şi analiză a probelor de audit referitoare la sistemul de educaţie asistată de calculator la nivelul Liceului Teoretic „Nicolae Titulescu ” Pucioasa care au stat la baza elaborării raportului de audit al performanţei, luând în considerare materialul bibliografic şi reprezentările grafice.

Pentru formarea unei imagini clare şi obiective asupra modului de implementare a sistemului de educaţie asistată de calculator la nivelul acestei unităţi şcolare, s–a studiat şi datele existente la Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa cu privire la implementarea acestui sistem şi la nivelul altor licee, realizând o scurtă analiză în acest sens. Pe parcursul misiunii de audit, au fost obţinute răspunsurile dorite şi au fost făcute recomandări pentru luarea măsurilor necesare utilizării în bune condiţii a sistemului de educaţie informatizată, atât de către cadrele didactice, cât şi de către elevi, dar şi dezvoltării acestuia.

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA LICEULUI TEORETIC „NICOLAE TITULESCU ” PUCIOASA

ÎN CADRUL SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT ROMÂNESC

1.1. Prezentarea sistemului de învăţământ românesc

Sistemul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de educaţie care se referă la organizarea instituţională a învăţământului.

Sistemul de educaţie este format din totalitatea instituţiilor, organizaţiilor (economice, politice, culturale), infrastructurilor şi comunităţilor social–umane (famile, anturaj) care contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii umane prin exercitarea unor funcţii şi roluri pedagogice explicite sau implicite, în mod direct sau indirect.

„Societatea educativă” sau „cetatea educativă” pentru care militează Paul Lengrand (1972) sau Edgar Faure (1974) este aceea în care există multiple şi variate surse de educaţie, cu deschidere către câmpul larg al influenţelor formative – educative din afara şcolii, valorificabile din perspectiva educaţiei permanente şi autoeducaţiei. Această deschidere angajează responsabilităţi de tip pedagogic la nivelul mai multor instituţii/organizaţii economice, culturale şi politice precum şi comunităţi social-umane (familia, naţiunea, grupurile profesionale, etnice sau lale).

În viziune postmodernistă, sistemul de învăţământ, în sens larg, cuprinde „ansamblul instituţiilor care participă la organizarea arhitecturii şcolare, adică la derularea generală a studiilor pe cicluri, orientări, filiere etc.” („Dictionnaire encyclopedique de l’education et de la formation”, 1994.

În sens restrâns sistemul de învăţământ cuprinde instituţiile şcolare (şcoala primară, gimnaziul, liceul, învăţământul profesional şi superior), organizate pe trepte, cicluri şi ani de studii. Privit din acest punct de vedere, sistemul de învăţământ este definit ca sistem şcolar, „specializat în realizarea funcţiilor pedagogice ale sistemului de educaţie la nivelul procesului de instruire, în cadrul concret al activităţii didactice/educative

Şcoala românească se află în plin proces de reformă, atât în plan structural, cât şi în plan funcţional. Unul dintre domeniile în care reforma trebuie să producă schimbări esenţiale este cel al managementului sistemului de învăţământ, în general, şi cel al instituţiei şcolare, în special.

Procesul de învăţământ este principalul subsistem al sistemului de învăţământ în cadrul căruia se realizează instruirea şi învăţarea elevilor şi studenţilor prin intermediul activităţilor proiectate, organizate şi dirijate de către profesori, conform anumitor norme şi principii didactice, într-un context metodic adecvat, apelând la resurse materiale şi didactice potrivite, în vederea atingerii dezideratelor educaţiei.