Calculația costurilor la SC Limer SA

CAPITOLUL 1.

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DUALISMUL CONTABIL

1.1. DEFINIREA CONTABILITĂŢII ÎN SISTEMUL CONTABIL DUALIST

Contabilitatea este un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi transmite informaţiile utile în procesul decizional. În mod curent se face distincţie între două domenii: contabilitate financiară şi contabilitate de gestiune. Contabilitatea de gestiune furnizează toată informaţia contabilă care este cuantificată, prelucrată şi transmisă pentru utilizare internă de către management, este comunicată şi în exteriorul organizaţiei.

Conducerea firmei nu e posibilă fără informaţie. Conducerea, managementul unităţii, indiferent de ramura, sectorul de activitate se bazează pe informaţii interne şi externe.

Pornind de la datele primare ale tranzacţiilor unei societăţi, contabilitatea furnizează informaţii pentru un număr mare de părţi interesate, fiecare parte cerând informaţii diferite în funcţie de interesul pe care îl au faţă de societate.

Pentru exterior contabilitatea furnizează informaţii prezentate ca nişte conturi financiare sub o formă standard, stabilită prin lege, în mod cronologic. De acest lucru răspunde contabilitatea financiară.

La nivelul societăţii, firmei există şi contabilitatea pe care o numim internă pentru conducere ( de gestiune, de management).

Contabilitatea de gestiune are ca obiect procesele interne ale întreprinderii cu efecte asupra mărimii patrimoniului.

În Regulamentul de aplicare a Legii contabiltăţii nr.82/1991 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993 se prevede la art.105 : “Contabilitatea de gestiune este destinată, în principal, pentru înregistrarea operaţiunilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţie, respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie; decontarea producţiei, precum şi calculul costului de producţie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, inclusiv al producţiei în curs”.

Pentru gestiunea eficientă a unei companii este nevoie de trei tipuri de informaţii financiare. În primul rând întreprinderile de producţie şi de servicii au nevoie de informaţii legate de calcularea costurilor produselor şi serviciilor. Tehnicile contabilităţii costurilor se aplică pentru colectarea informaţiilor privind producţia, pentru alocarea cheltuielilor specifice pe loturi de produse şi pentru calcularea costului unitar.

În al doilea rând pentru a-şi atinge obiectivele, toate companiile au nevoie de date care să stea la baza planificării şi controlului activităţii de exploatare (operaţionale). Într-o companie producătoare, pe măsura desfăşurării activităţii de producţie şi a generării costurilor se aplică procedee stricte de control în vederea comparării costurilor efective cu cele planificate. Prin intermediul acestor procedee se poate determina eficienţa activităţii de exploatare şi a managementului.

În al treilea rând, managerii au nevoie de rapoarte şi analize financiare speciale pentru a-şi fundamenta deciziile. Prin urmare, la baza deciziilor manageriale trebuie să stea analiza unor disecţii alternative de acţiune. Contabilul de gestiune trebuie să furnizeze informaţiile necesare pentru luarea acestor decizii.( Principiile de bază ale contabilităţii, 2000).

1.2. COMPARAŢIA CONTABILITATE FINANCIARĂ – CONTABILITATE DE GESTIUNE

Contabilitatea financiară cuprinde toate principiile care reglementează contabilizarea şi raportarea informaţiilor financiare care pot fi publice pentru persoanele din mediul extern al întreprinderii, acţionari, bancheri, creditori şi brokeri. Prin contrast contabilitatea de gestiune există în primul rând pentru cei din interiorul companiei pentru persoanele care răspund de activitatea de exploatare a acesteia.

Numeroase procedee şi principii ce aparţin contabilităţii financiare se aplică şi în contabilitatea de gestiune. Tehnicile de amortizare, procedeele de încasare şi plată a mijloacelor băneşti, metodele de evaluare a stocurilor şi delimitarea elementelor de active şi datorii sunt esenţiale şi pentru studiul contabilităţii de gestiune.

A. Asemănări între contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

Ambele tipuri de contabilităţi formează sistemul contabil al întreprinderii, nefiind incompatibile. Ambele se bazează pe conceptul de responsabilitate. Contabilitatea financiară este concentrată asupra întreprinderii ca un întreg, pe când cea analitică sau internă pune accentul pe fiecare parte a întreprinderii, însă amândouă se bazează pe principiul responsabilităţii.

Ambele circuite sunt elemente ale aceluiaşi cadru, care este unitatea patrimonială şi împreună trebuie să asigure realizarea obiectivelor de bază ale acesteia.

B. Diferenţe între contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

Informarea externă se asigură cronologic, după reguli şi standarde impuse, clare, de către contabilitatea financiară. Contabilitatea de gestiune se diferenţiază de cea financiară prin:

a) concentrarea pe informaţii şi date ca necesitate internă pentru conducător : pentru scopuri

interne conducătorul are nevoie de informaţii total diferite de cele solicitate de utilizatorii externi (acţionari, creditori, bănci).

b) punerea accentului în mai mare măsură pe viitor : informaţia pentru conducere este

puternic orientată spre viitor. Costul istoric şi alte informaţii istorice sunt folosite în planificare, dar numai pentru aceasta. Însă pentru manager este incertă asumarea că viitorul va fi o simplă reflexie a ce s-a întâmplat în trecut.

Contabilitatea financiară, însă, se bazează pe înregistrările istorice, în mod prioritar. Înregistrările în contabilitatea financiară sunt făcute numai după ce tranzacţiile au avut

loc, s-au produs.

c) contabilitatea de gestiune nu este condusă de principii contabile general acceptate.

Rapoartele contabilităţii financiare trebuiesc elaborate în concordanţă cu principiile

contabile general acceptate. Persoanele externe firmei trebuie să fie asigurate că informaţiile ce li se adresează sunt elaborate şi se bazează pe un set comun de reguli generale.

Conducătorii firmei nu sunt conduşi de principiile generale de contabilitate, acceptate în

obţinerea şi utilizarea informaţiilor. Managerii pot stabili regulile proprii majore privind formatul şi conţinutul informaţiei care este folosit în interiorul firmei.

d) contabilitatea internă pune mai puţin accentul pe precizie, exactitate şi un mai mare

accent pe date nonmonetare, pe date cantitative.

Când informaţiile sunt solicitate, rapiditatea este adeseori mai importantă decât

exactitatea, precizia. Cu cât informaţia ajunge mai repede la manageri cu atât problema este mai repede cunoscută şi rezolvată.

Solicitările managerului sunt deseori bazate pe bune estimări şi aproximări şi prelevează

cifrele, datele care se bazează pe acurateţea ultimului bănuţ. Contabilitatea financiară nu permite acest tratament.

Pe de altă parte datele nonmonetare sunt foarte importante pentru contabilitatea de gestiune.

e) contabilitatea internă pune accent pe fiecare componentă structurală a firmei şi mai puţin

pe organizaţie ca ansamblu.

Contabilitatea financiară pune accentul în prezentarea activităţilor pe tratarea firmei,

întreprinderii ca un întreg.

Prin contrast, contabilitatea pentru conducerea internă a întreprinderii pune

accentul nu pe întreprindere ca un întreg ci pe părţile componente sau secţiunile acesteia : o linie de fabricaţie, vânzările teritoriale, divizii, departamente, secţii sau orice altă componentă ce poate fi obţinut prin secţionarea întregului.