Contabilitate Creativă

3. Limitarea contabilităţii creative.12

1. Concepte generale privind practicile de contabilitate creativă

Contabilitatea creativă este procesul prin care profesioniştii contabili îşi folosesc cunoştinţele în scopul manipulării cifrelor contabile, profitând de posibilitatea interpretării actelor normative şi de existenţa numeroaselor opţiuni în rezolvarea diferitelor probleme contabile. Contabilitatea creativa presupune utilizarea imaginatiei profesionistilor contabili pentru a traduce acele inovatii juridice, economice si financiare pentru care nu exista in momentul aparitiei lor, solutii contabile normalizate; si in al doi-lea rand, montajele care decurg din aceasta inginerie financiara sunt initiate in functie de incidenta lor asupra bilantului si rezultatelor intreprinderii.

Definitia cea mai sustantiala ii apartine lui Naser, considerând contabilitatea creativa ca fiind”:

a) procesul prin care, dată fiind existenţa unor breşe în reguli, se manipulează cifrele contabile şi, profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare şi informare ce permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce el ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc;

b) procesul prin care tranzacţiile sunt structurate de asemenea manieră încăt să permită «producerea» rezultatului contabil dorit”.

Principalele premise ale creativităţii contabile pot fi:

- Posibilitatea, oferită de normele contabile, de a alege între diferite metode contabile. De exemplu, în unele ţări, întreprinderile pot alege între înscrierea integrală a cheltuielilor de dezvoltare în contul de profit şi pierdere şi amortizarea lor pe perioada proiectului.

- O serie de elemente necesită estimări sau previziuni. De exemplu, durata de utilizare a unui activ corporal, în vederea calculului amortizării, reprezintă o estimare realizată de către întreprindere. Ca urmare, contabilul “creativ” beneficiază de oportunitatea de a fi mai “optimist” sau mai “pesimist” în estimare. Alteori, în estimare se apelează la un expert intern. În astfel de cazuri, contabilul poate manipula valoarea apelând la un expert cunoscut pentru evaluări optimiste sau pesimiste.

- Se pot utiliza tranzacţii artificiale pentru a manipula valorile din bilanţ sau pentru a netezi rezultatul. De exemplu, se procedează la vânzarea unui activ şi concomitent preluarea lui în regim de închiriere pentru durata de viaţă rămasă (lease-back). Preţul de vânzare poate fi mai mare sau mai mic decât valoarea actuală a activului deoarece diferenţa se poate compensa prin chirii mai mari sau mai mici decât preţul pieţei.

- Momentul realizării unor tranzacţii este ales cu grijă pentru a da o anumită imagine în conturi. De exemplu, societatea deţine un imobil achiziţionat cu 1.000 u.m., a cărui valoare de piaţă este 3.000 u.m. Conducerea întreprinderii va lua decizia de a vinde imobilul în anul în care intenţionează să majoreze rezultatul.

Principalele mecanisme şi procedee care fac obiectul contabilităţii creative pot fi grupate în funcţie de obiectivele urmărite în :

- Procedee care au impact asupra măsurării rezultatului:

- imobilizarea cheltuielilor de dezvoltare;

- încorporarea cheltuielilor financiare în costul de producţie al imobilizărilor;

- cesiunea unei imobilizări, apoi reluarea aceluiaşi bun prin leasing (lease-back);

- întocmirea şi revizuirea planului de amortizare;

- subevaluarea (sau supraevaluarea) provizioanelor pentru depreciere;

- existenţa mai multor metode de contabilizare a contractelor pe termen lung ( pe măsura avansării, la terminare).

- Procedee care au impact asupra prezentării contului de profit şi pierdere:

- pierderi privind creanţele neîncasabile;

- creşterea rezultatului curent prin încorporarea plusurilor de valoare din cesiunea activelor.

- Procedee care au impact asupra prezentării bilanţului:

- cesiunea unei imobilizări, apoi reluarea aceluiaşi bun prin leasing (lease-back);

- scontarea unei cambii sau bilet la ordin;

- dezîndatorirea în fapt: anularea economică a unei datorii (transferul unei datorii în gestiunea unui trust însărcinat să efectueze rambursarea), ceea ce determină diminuarea ratei îndatoririi, creşterea ratei autonomiei financiare şi creşterea rentabilităţii financiare.

În România, o serie de elemente vin să completeze înclinaţia profesioniştilor contabili spre creativitate:

- mărimea rezultatului contabil este punct de plecare în determinarea impozitului pe profit. Anunţarea unor profituri mari va avea drept consecinţă creşterea datoriei privind impozitul pe profit. Conectarea contabilităţii româneşti la fiscalitate determină preocupări ale contabililor privind ocolirea anumitor reglementări.

- importanţa excesivă care se acordă rezultatului contabil în determinarea valorii unei întreprinderi, în detrimentul altor indicatori, precum: cifra de afaceri, activul net contabil, mărimea fluxurilor de numerar.