Contabilitatea ambalajelor, efectivelor de animale și stocuri aflate la terți și monografie contabilă

I. ARGUMENT

Cunoaşterea reprezintă expresia vocaţiei spre progres a fiinţei umane. Civilizaţia acestui sfârşit de secol şi mileniu evoluează esenţialmente sub imperiul INFORMAŢIEI.

Unică resursă inepuizabilă, informaţia a devenit astăzi un veritabil factor de putere, un bun social care influentează nemijlocit starea de prosperitate a unui popor.

Suntem în plină revoluţie informaţională. Schimbarea cea mai profundă este legată de generarea, culegerea, elaborarea şi răspândirea informaţiei. Omul nu poate exista în afara comunicării, pe care, în bună măsură, o generează şi intermediază.

Este unanim recunoscut faptul că o parte însemnată a informaţiilor vehiculate în mediul economic au la bază informaţia contabilă sau derivate ale acesteia.”Contabilitatea reprezintă cea mai importantă sursă de informare a unei naţiuni”, apreciază într-o lucrare de referinţă Oskar Morgenstern.

Cel mai mare filosof al antichităţii, Aristotel, atribuia conceptului de economie accepţiune creativă, utilă, respectiv arta de a acumula bunurile necesare traiului şi folosirea lor în sistemul comunităţii.

Drumul parcurs de contabilitate de-a lungul întregii sale istorii este predominat de la practică la teorie. Experienţa practică a anticipat şi modelat teoria contabilităţii. Nu întotdeauna practica a aşteptat neapărat teoria pentru a intra în aplicarea uzuală.

În cadrul procesului complex de relansare şi dinamizare a economiei româneşti, un rol important îl ocupă problematica stocurilor. În condiţiile unei economii de piaţă, asigurarea resurselor materiale necesare şi gestiunea corespunzătoare a acestora trebuie să corespundă sistemelor de valori bazate pe concurenţă, competiţie şi abilitatea de identificare şi fructificare a oportunutăţilor. În prezent, satisfacerea cererii pieţei în condiţii de profitabilitate a devenit o condiţie de existenţă a fiecărei firme. Aceasta presupune participarea tuturor subsistemelor unei întreprinderi, inclusiv a celui de asigurare a resurselor materiale necesare creşterii competitivităţii pe piaţă.

Unităţile economice trebuie să aibă în vedere condiţiile economice interne şi internaţionale de abordare a problemelor specifice proceselor de cumpărare, a celor de formare a stocurilor şi de desfacere a producţiei. Pentru ca activitatea economică dintr-o unitate patrimonială să genereze profit este necesar ca, încă din faza de aprovizionare materială, să fie puse în aplicare toate modalităţile care permit obţinerea lui. Astfel, orice reducere de preţ, obţinută prin negociere, creează premise pentru realizare de profit.

Formarea stocurilor de materiale şi produse la nivelul agenţilor economici are rolul de a asigura condiţiile optime pentru desfaşurarea activităţii. Stocurile contribuie la alimentarea continuă a subunităţilor de consum şi servirea clienţilor în vederea realizării obiectivelor pe care şi le-a propus fiecare unitate economică.

În activitatea economică stocurile au un rol deosebit deoarece constituirea, amplasarea şi administrarea lor se desfăşoară în strânsă corelaţie cu indicatorii strategici şi în interdependenţă cu rezultatele economico-financiare ale activităţii întreprinderii. Nivelul stocurilor trebuie adaptate sistematic la condiţiile noi create în economie, la cerinţele desfăsurării procesului de aprovizionare şi asigurării continuităţii activităţii.

II. CONTABILITATEA AMBALAJELOR

2.1. NOŢIUNI GENERALE

Reamintim că în categoria ambalajelor se includ ambalajele refolosibile achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte ( Reglementări contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, pct. 458, aprobate prin OMFP nr. 306/2002).

În contabilitatea terţilor, acestea vor fi evidenţiate distinct.

Ambalajele de natura obiectelor de inventar, care nu circulă pe bază de decontare, ci se folosesc numai în interiorul unităţii patrimoniale, se înregistrează în contabilitate în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar. Ambalajele şi materialele de ambalat, produse în unitatea patrimonială pentru a fi vândute ca atare sunt considerate produse finite.

Ambalajele sunt bunuri destinate păstrării şi protejării mărfurilor pe timpul transportului, depozitării şi desfacerii.

Ambalajele se pot clasifica după mai multe criterii:

a) după posibilităţile de folosire :

• ambalajele refolosibile – care sunt redate circuitului economic după anumite operaţii: spălare, necondiţionare, etc

• ambalaje pierdute (de unică folosinţă) – care nu mai pot fi utilizate pentru un nou proces de circulaţie, dar pot fi valorificate ca şi deşeuri

b) după durata de utilizare:

- ambalaje de natura imobilizărilor ;

- ambalaje de natura imobilizărilor ;

- ambalaje de natura activelor circulante – care la rândul lor, pot fi:

• ambalaje de natura obiectelor de inventar

• ambalaje de transport sau de circulaţie

• materiale de ambalat, al căror cost se suportă de către magazin sau de către cumpărători.

c) după modul de facturare şi decontare :

• ambalaje de transport facturate distinct, indiferent că sunt de natura imobilizărilor sau activelor circulante. Ele se folosesc pentru depozitarea, transportul intern al bunurilor, dar uneori se pot folosi şi pentru livrarea la terţi. Aceste ambalaje se oglindesc în contabilitate în conturile de imobilizări sau de materiale

• ambalaje de transport al căror preţ este inclus în preţul mărfurilor, care, după golire, fie se restituie către furnizorul de la care s-au primit mărfurile, fie se valorifică către alţi clienţi sub formă de produse reziduale.

Exemple: lăzi pentru marmeladă, ambalaje pentru unt, untură, ambalaje din sticlă cu

mărfuri de import, etc

d) după modul de circulaţie şi recuperare:

• ambalaje care circulă şi se recuperează prin vânzare – cumpărare, fiind facturate separat;

• ambalaje care circulă prin restituire

• ambalaje care circulă la schimb, când se înregistrează doar mărfurile, făcându-se abstracţie de ambalajele care circulă în regim „plin- gol”

Actualele reglementări privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje au ca scop prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje, reutilizarea ambalajelor şi reciclarea deşeurilor de ambalaje. În acest sens, sunt formulate cerinţe esenţiale pentru operatorii economici privind compoziţia, caracterul reutilizabil, sistemul de marcare a ambalajelor, etc. ( H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje)

Producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi de ambalaje de desfacere sunt obligaţi să declare lunar diferenţa dintre obiectivul calculat şi cel realizat de valorificare a deşeurilor de ambalaje. Pentru această diferenţă se datorează o taxă de 1 leu/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională, utilizând procentajul stabilit de legislaţia în vigoare ( O.U.G. nr. 196/22.12.2005 privind fondul de mediu).