Contabilitatea exportului de mărfuri în comision

Contabilitatea exportului de marfuri

1. Structuri privind exportul de marfuri

Definita relativ simplu? ca totalitatea operatiunilor comerciale prin care o parte din marfurile produse sau prelucrate într-o tara se vand in alte tari, notiunea de export pare sa nu ridice probleme cu privire la reflectarea acestuia in contabilitate. In realitate, operatiunile contabile privind exportul de marfuri imbraca forme variate, in functie de criteriile dupa care acestea se diferentiaza si anume:

- dupa modalitatile de realizare de catre SCE a exportului de marfuri acesta se imparte in export de marfuri pe cont propriu si export de marfuri in comision;

- dupa termenul de decontare a marfurilor exportate, distingem: export cu incasare la vedere si export pe credit comercial;

- dupa modalitatile de decontare cu clientii externi, distingem: export cu decontare prin acreditiy, cu decontare prin incasso documentar si prin efecte de comert;

- dupa conditiile de livrare, care diferentiaza nivelul si structura pretului extern, exportul poate fi realizat in conditia FOB, C.and F. (CAF) sau CIF;

- dupa natura marfurilor exportate, exportul poate fi cu mlrfuri generale sau cu marfuri complexe;

- dupa provenienta marfurilor, exportul poate fi realizat cu marfuri indigene sau cu marfuri straine (reexport).

Sigur ca aspectele dupa care se diferentiaza metodologiile contabile sunt multiple: de la structura, modul de calcul si evidenta a cheltuielilor si veniturilor, a angajamentelor si creantelor, decontarea acestora si pana la calculul rezultatelor financiare. Prezentarea metodologiilor specifice face obiectul fiecarei structuri de export tratata in cuprinsul acestui capitol.

2. Contabilitatea exportului de marfuri pe cont propriu

Exportul de marfuri pe cont propriu constituie o forma de organizare a modalitatii indirecte de export in care societatile de comert exterior (SCE) cumpara marfuri de la unitatile producatoare si le vand clientilor externi pe contul si pe riscul lor. Ca urmare, rezultatele exportului pe cont propriu se reflecta in gestiunea SCE ca profit sau pierdere, dupa caz.

2.1. Regimul economic-flnanciar

Principalele probleme cu caracter economico-financiar care influenteaza modul de organizare si conducere a contabilitatii exportului de marfuri privesc relatiile economice ale SCE, fluxul marfurilor exportate, relatiile financiare cu partenerii interni si externi.

Relatiile economice ale SCE. Au ca baza juridica contractele Tncheiate cu unitatile producatoare, cu unitatile prestatoare de servicii si cu clientii externi.

Contractele economice incheiate cu unitatile producatoare cuprind intre elementele esentiale pretul de cumparare al marfurilor, negociat intr-o anumita conditie de livrare: franco-fabrica, franco-depozit SCE, franco-frontiera romana.

In conditia franco-fabrica cheltuielile de circulate pana la depozitul SCE si apoi pana la frontiera romana sunt suportate de SCE. Atunci cand, din considerente de eficientizare a exportului, SCE efectueaza operatiuni suplimentare de prelucrare, sortare sau ambalare a marfurilor ele suporta si aceste cheltuieli. Daca insa pretul marfurilor se negociaza in conditia franco-frontiera romana, marfurile fiind livrate la extern direct din depozitele producatorilor, SCE datoreaza pretul corespunzator acestei conditii de livrare (care include si cheltuielile de circulate pe parcurs intern pana la frontiera romana).

Contractele economice încheiate cu unitatile prestatoare de servicii sunt, de regula, contracte-cadru, anuale, care privesc serviciile extenre (transport, asigurare etc.) ce urmeaza sa fie prestate pentru toate tipurile de operatii de export sau de import de marfuri si modul de decontare a serviciilor prestate.

Contractele economice incheiate cu clientii externi cuprind intre elementele esentiale, ca si contractele interne, pretul de vanzare al marfurilor negociat in diferite conditii de livrare, cele mai reprezentative fiind: FOB portul romanesc de incarcare, CAP sau CIF portul strain de descarcare. In functie de conditia de livrare convenita se diferentiaza nivelul si structura pretului extern. Astfel, in conditia de livrare FOB portul romanesc de incarcare pretul extern cuprinde doar pretul marfii (pret corespunzator valorii internationale negociate); in conditia de livrare CAF pretul extern cuprinde si transportul pe parcurs extern, iar in conditia de livrare CIF pretul extern cuprinde, pe langa pretul marfii, si transportul extern si asigurarea pe parcurs extern. In toate cazurile, la preturile de mai sus se mai pot adauga: diverse comisioane (de intermediere, de control al marfurilor), cote de service, dobanda, daca vanzarea se face pe credit comercial s. a.

Rezulta urmatoarele concluzii:

a) in conditia de livrare FOB se delimiteaza doua notiuni: FOB net, in care pretul extern cuprinde doar pretul marfii; FOB brut, in care pretul extern cuprinde trei componente: pretul marfii (FOB net) + serviciile externe (comisioane, cote de service etc.) + dobanda externa;

b) in conditia de livrare CIF se delimiteaza, de asemenea, trei componente ale pretului extern: pretul marfii (FOB net) + serviciile externe (transport, asigurare, comisioane etc.) + dobanda externa.

Structurarea pretului extern pe cele 3 componente este necesara peritru evidentierea veniturilor in contabilitate si anume: valoarea externa FOB net se reflecta ca venituri din vanzarea marfurilor, valoarea corespunzatoare serviciilor externe se reflecta ca venituri din activitati diverse - contul 708 (ambele concurand la formarea cifrei de afaceri), iar dobanda externa se reflecta ca venituri fmanciare – contul 766.