Contabilitatea Furnizorilor

ARGUMENT

Lucrarea de fata îşi propune sã redea într-o maniera detaliata ansamblul de operaţiuni economice şi financiare realizate de o întreprindere în cadrul relaţiilor sale cu una dintre componentele mediului extern, şi anume furnizorii.

Activitatea oricarei întreprinderi, este puternic influenţata de aceasta colaborare cu furnizorii, întrucât este singura modalitate de a desfaşura o activitate eficientã din punct de vedere economic şi care totodata sa aducã profitul aşteptat întreprinzatorului.

Inca de la constituire o societate trebuie sa creeze o serie de datorii pentru a putea demara activitatea, datorii care împreunã cu capitalul social formeaza capitalul permanent al întreprinderii. Pe lângã aceste datorii pe termen lung exista si o alta categorie deosebit de importanta si anume aceea a datoriilor pe termen scurt ocazionate de relatiile intreprinderii cu bugetul Asigurarilor Sociale, cu bugetul statului, cu proprii sai angajaţi şi nu în ultimul rând cu furnizorii.

Lucrarea îşi propune sa dezvolte aceasta ultima categorie de datorii şi sa prezinte importanţa sa în activitatea desfaşuratã de întreprindere. Sunt prezentate pe larg clasificãri ale datoriilor faţa de furnizori, metode detaliate de evaluare a acestor datorii şi diferite variaţii ale cuantumului lor aparute în cadrul relaţiilor dintre firme. Totodata, lucrarea încearca sa explice mecanismele înregistrarii acestor date în contabilitate prin realizarea unei analize a conturilor care ţin evidenţa decontãrilor cu furnizorii, şi pentru ca aceastã analiza sa fie mai bine înteleasa am realizat o monografie contabila care surprinde în diversitatea lor operaţiunile legate de aceasta categorie deosebit de importanta, a datoriilor pe termen scurt.

Monografia este însoţita de o serie de documente fundamentale legate de desfasurarea unei activitãţi comerciale, în regim de legalitate, care contribuie astfel la o mai buna funcţionare a economiei în ansamblul sãu.

În concluzie, prin aceasta lucrare se incearca sa se scoata în evidenţa rolul incontestabil pe care îl are contabilitatea decontarilor cu furnizorii în activitatea întreprinderii.

CAPITOLUL I

1.DELIMITARI PRIVIND DATORIILE

Ĩn activitatea oricãrei întreprinderi datoriile pe care aceasta le are joacã un rol important şi contribuie decisiv la buna funcţionare a activitãţii acesteia.

Datoriile exprimã fondurile sau capitalurile furnizate de terţi pentru care unitatea acordã o prestaţie sau un echivalent valoric. Ele sunt "obligaţii actuale ale întreprinderii" ce decurg din evenimentele trecute şi prin decontarea cãrora se aşteaptã sã rezulte o ieşire de resurse care încorporeazã beneficii economice. O consecinţã esenţialã a unei datorii este faptul cã întreprinderea are o obligaţie actualã.

O obligaţie reprezintã un angajament sau o responsabilitate de a acţiona într-un anumit fel. Legea poate impune întreprinderii sã-şi respecte obligaţiile ca o consecinţã a unui contract sau a unei cerinţe legale.

Creditorul este denumirea genericã datã oricãrei persoane fizice sau juridice faţã de care întreprinderea are obligaţii bãneşti. Definit prin aceastã prismã, el reprezintã persoana care, în cadrul unui raport patrimonial a avansat o valoare economicã şi urmeazã sã primeasã un echivalent valoric sau o contraprestaţie. Din acest punct de vedere se poate afirma ca furnizorii sunt creditori ai întreprinderii pe termen scurt.

Datoriile, ca sursã de finanţare sunt prezente şi funcţioneazã din momentul naşterii obligaţiilor faţã de terţi şi pânã în momentul rambursãrii şi plãţii lor. Stingerea unei datorii se poate face prin mai multe moduri, cum ar fi: plata în numerar, transformarea altor active, prestarea de servicii, înlocuirea respectivei obligaţii cu o altã obligaţie.

Toate datoriile ce trebuiesc plãtite într-o perioadã mai mare de un an sunt purtãtoare de dobândã. De asemenea sunt purtãtoare de dobândã creditele primite de la bancã sau alte instituţii financiare, chiar dacã sunt pe termen scurt, acestea însã nu fac obiectul decontãrilor cu terţii.

Datoriile sunt elemente ale pasivului patrimonial, însã nu se includ în categoria capitalurilor.

Conturile de datorii funcţioneazã dupã regula de pasiv, încep sã funcţioneze prin a se credita, se crediteazã cu existentul iniţial şi cu creşterile de pasiv (la înregistrarea datoriilor faţã de terţi), se debiteazã cu diminuãrile de pasiv (la diminuarea sau plata datoriilor cãtre terţi), iar soldul final creditor reflectã datoriile neachitate încã.

Datoriile pot fi în lei sau devize. Cele în devize se înregistreazã în contabilitate în lei la cursul zilei. Deoarece cursul valutar este fluctuant de la o perioadã la alta apar frecvent situaţii în care datoria se înregistreazã la un anumit curs (curs iniţial), iar plata se face la un alt curs. Apare astfel necesitatea de a reflecta în contabilitate diferenţele de curs valutar, care pot fi favorabile (când cursul de platã e mai mic decât cel iniţial) sau nefavorabile (când cursul de platã e mai mare decât cel iniţial).

Notã: In momentul reevaluãrii şisau inventarierii datoriilor în devize se ia ca punct de referinţã în stabilirea cursului de schimb cotaţia Bãncii Naţionale a României la data efectuãrii inventarierii sau la 31 decembrie.