Contabilitatea imobilizărilor necorporale

I. DEFINIREA SI STRUCTURA IMOBILIZARILOR

O componenta importanta a patrimoniului agentilor economici o constituie capitalul imobilizat în bunuri si valori destinate sa deserveasca activitatea pe o perioada mai mare de un an si care, în majoritatea lor, se consuma treptat.

Elementele patrimoniale de aceasta natura sunt denumite imobilizari sau active imobilizate si constituie suportul tehnico-material si financiar necesar desfasurarii activitatilor cu caracter productiv si prestari servicii, precum si celor din alte domenii de activitate. Ele reprezinta elemente indispensabile pentru realizarea obiectului de activitate al unitatilor patrimoniale, caracterizându-se prin aceea ca se folosesc o perioada îndelungata si nu se consuma la prima utilizare, iar valoarea pe care o au se recupereaza de regula în mod esalonat, prin includerea în cheltuieli.

Imobilizarile se caracterizeaza prin faptul ca nu se consuma la prima utilizare,transmitandu-si treptat valoarea asupra bunurilor realizate cu ajutorul lor.

Din punct de vedere financiar,constituie elemente ale activului patrimonial ,respectiv mijloace economice si cuprind 3 categorii: imobilizari necorporale,imobilizari corporale si imobilizari financiare.

-Imobilizarile necorporale-reprezinta active nemateriale referitoare la: cheltuielile efectuate la constituirea societatilor comerciale, cheltuielile pentru cercetare, concesiuni, brevete, licente de fabricatie , marci de fabrica, fond comercial, programe informatice, etc.

-Imobilizarile corporale-reprezinta active materiale(palpabile)-sub forma terenurilor si mijloacelor fixe(utilaje, cladiri ,masini, calculatoare, plantatii,animale de munca,etc)

-Imobilizarile financiare-reprezinta titluri de valoare (actiuni / parti sociale ) detinute pe termen mediu si lung in capitalul altor societati, sau creante imobilizate (imprumuturi acordate pe termen mediu si lung altor societati)

Ele au ca efect obtinerea de dividende,sau de dobanzi (venituri financiare,cu caracter variabil,respectiv fix).

In contabilitatea financiara,activele imobilizate(imobilizarile) se reflecta prin conturile din clasa a 2-a din Planul General de Conturi.

Conturile functioneaza dupa regula de activ -incep sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentul initial si cu cresterile de activ(la intrarea in evidenta a imobilizarilor), se crediteaza cu micsorarile de activ( la scoaterea din evidenta a imobilizarilor),iar soldul final debitor reflecta imobilizarile existente in patrimoniu.

II. IMOBILIZARILE NECORPORALE

Imobilizarile necorporale, denumite si imobilizari nemateriale, se caracterizeaza prin faptul ca nu îmbraca fizic forma de bunuri materiale concrete si cuprind cheltuielile de constituire sau extindere, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, concesiunile, imobilizarile necorporale de natura superficiei sau uzufructului, brevetele, licentele, marcile de fabrica sau de comert si alte drepturi similare, fondul comercial si alte imobilizari necorporale. Aceste categorii de bunuri nemateriale, precum si elementele concrete pe care le contin reprezinta obiecte de evidenta.

Cheltuielile de constituire sau extindere se refera la cheltuielile privind înfiintarea si dezvoltarea unitatilor patrimoniale, dintre care se amintesc: taxele de înscriere si înmatriculare, cheltuielile efectuate cu emiterea si vânzarea de actiuni, cheltuielile de prospectare a pietei si de publicitate s.a.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare se concretizeaza în lucrarile sau obiectivele de cercetare strict individualizate, pentru care este garantata eficienta aplicarii în cadrul unitatii patrimoniale care le realizeaza, inclusiv cu descoperirea rezervelor de substante minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zacaminte puse în exploatare.

Concesiunile, imobilizarile necorporale de natura superficiei si a uzufructului, brevetele, licentele si alte valori similare cuprind cheltuielile prilejuite de preluarea bunurilor în concesiune, pentru achizitionarea brevetelor, licentelor, know-how-urilor, marcilor de fabrica si de comert si a altor drepturi de proprietate industriala si intelectuala similare, precum si pentru dobândirea unor bunuri cu caracter de proprietate si/sau folosinta temporara..

Fondul comercial reprezinta diferenta între valoarea de aport sau costul de achizitie, dupa caz, a fondului de comert si valoarea elementelor de activ din care acesta este constituit. Se au în vedere elementele de patrimoniu care au influenta favorabila asupra mentinerii sau dezvoltarii potentialului unitatii, cum sunt: clientela, vadul comercial, segmente de piata, reputatia si alte elemente necorporale.

Alte imobilizari necorporale cuprind, pe de o parte, programele informatice create de unitate sau achizitionate de la terti, pentru necesitatile de utilizare proprii, iar pe de alta parte imobilizarile necorporale care nu se încadreaza în categoriile anterioare.