Contabilitatea salariilor, asigurărilor sociale și protecției sociale

Capitolul I

Structura datoriilor şi creanţelor privind personalul şi

bugetele de asigurări şi protecţie sociale

Alături de resursele materiale, forţa de muncă reprezintă un factor principal în producerea de bunuri şi prestarea de servicii din cadrul entităţilor economice. În schimbul muncii depuse, personalul angajat primeşte un salariu, care se stabileşte prin negocieri între angajator şi salariaţi, reprezentaţi de sindicate. În urma negocierilor se încheie contracte colective şi individuale de muncă, prin care personalul se obligă să efectueze activităţile prevăzute în contract, iar angajatorul se obligă să-i remunereze pentru munca prestată. Atât entităţile care au salariaţi cu contract de muncă, cât şi angajaţii respectivi trebuie să suporte anumite cheltuieli privind personalul, asigurările şi protecţia socială.

1.1. Cheltuieli salariale suportate de către angajatori

1) Fondul de salarii – reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajator. Salariul brut cuprinde următoarele elemente:

a) Salariul de încadrare – care se stabileşte prin negocieri colective sau individuale între patronat şi salariaţi sau reprezentanţii acestora. Salariul de bază se acordă în raport cu timpul lucrat şi poate fi egal sau mai mic în raport cu salariul de încadrare.

Începând cu data de 01.01.2008, salariu de bază minim brut pe ţară garantat la plată este de

500 lei.*

b) Sporurile – se acordă în următoarele cazuri:

• pentru condiţii deosebite de muncă: grele, periculoase, nocive, penibile, izolare, stres etc.

• pentru munca suplimentară: se acordă un spor de minimum 100% din salariul de bază;

• pentru munca suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale: se acordă un spor de 100% din salariul de bază;

• pentru lucrul în timpul nopţii: se acordă un spor de 15% din salariul de bază;

• pentru vechime în muncă: se acordă minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază;

• pentru exercitarea unei funcţii suplimentare;

• pentru folosirea unei limbi străine, dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile postului.**

* H.G. nr. 176/ 22.12.2005. pentru stabilirea salariului de bazăminim brut pe ţară garanatat în plată

** Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe 2005-2006, nr. 2001/ 31.01.2005.

c) Adaosurile – la salariul de bază sunt:

• adaosul de acord;

• premiile acordate din fondul de premiere;

• primele de vacanţă şi de sărbători.

d) Indexările – reprezintă suma rezultată din aplicarea unor procente la salariul de bază, ca urmare a creşterii preţurilor.

e) Indemnizaţiile pentru concediile de odihnă

Dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 21 de zile lucrătoare şi se acordă prporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.

Efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractulcolectiv de muncă. Angajatorul este obligat să stabilească programarea concediilor astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 15 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.

Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.

Cuantumul indemnizaţiei se stabileşte astfel:

salariul mediu zilnic x numărul de zile lucrătoare din concediu

Salariul mediu zilnic se stabileşte prin raportarea drepturilor salariale din ultimele 3 luni, anterioare celei în care se efectuează concediul, la numărul de zile lucrătoare din cele 3 luni.

Drepturile salariale luate în calcul includ salariul de bază la care se adaugă indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent, prevăzute prin contractul individual de muncă.

Indemnizaţia se achită cu cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu.

f) Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii.

g) Avantajele în natură – reprezintă acele bunuri, servicii sau orice alte beneficii în bani sau în natură acordate de un angajator unei persoane fizice salariate. Avantajele în natură se pot defini ca fiind cheltuieli efectuate de angajator constând în bunuri sau servicii, suportate integral sau parţial pentru acesta, pentru nevoi personale ale salariatului.

Avantajele în bani sau în natură sunt considerate orice foloase primite de contribuabil ca urmare a unei relaţii contractuale cum ar fi:

• utilizarea oricărui bun, inclusiv a oricărui vehicol de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal cu excepţia deplasării pe distanţa dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;

• cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât preţul pieţei;

• abonamentul şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice folosite în scop personal;

• contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoana juridică, pentru angajaţii proprii cu excepţia primelor de asigurare obligatorii potrivit legislaţiei în viguare.