Contabilitatea stocurilor la Alexim'92 SRL Pitești

INTRODUCERE

Stocurile detin un loc important în activele circulante ale unei înteprinderi contribuind la aprecierea poziţiei financiare precum şi a performanţei înteprinderii.

Multe întreprinderi înregistreaza pierderi importante din cauza alterărilor, sustragerilor sau distrugerilor de valori materiale. Contabilitatea are menirea de a furniza informaţiile de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor.

Ca structuri contabile bilanţiere, elementele considerate „stocuri” trebuie sa îndeplineasca condiţiile generale incluse în definiţia activelor, adică să fie resurse controlate de entitate, provenind din evenimente trecute şi de la care se asteaptă obţinerea de avantaje viitoare sub forma fluxurilor de lichidităţi. Un element al stocurilor este controlat de entitate dacă situaţia lui poate fi influenţată prin deciziile managerilor, adica poate fi consumat, vândut, schimbat cu alte bunuri, folosit la plata unei datorii sau folosit drept garanţie la obţinerea unui împrumut bancar. In principiu o entitate işi poate exercita controlul asupra stocurilor pe care le are în proprietate. Ea nu işi exercită controlul asupra stocurilor pe care le deţine, temporar, fară titlu de proprietate, cum este cazul stocurilor preluate in custodie, deoarece depozitarea se efectuează pe riscul şi la dispoziţia proprietarului.

Stocurile sunt:

- deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfaşurării normale a activitaţii

- îin curs de producţie, în vederea vânzarii

- sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile, ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

Un nivel prea ridicat al stocurilor poate determina imobilizări importante de stocuri care vor fi lipsite de miscare o anumita perioadă, în care se va resimti nevoia de miscare de fonduri în cadrul altor compartimente functionale. Nivelul optim al stocurilor este cel care tine seama de condiţiile reale de aprovizionare, tehnologice, de producţie şi comercializare, de reducere a capitalurilor blocate, fiind orientat spre accelerarea rotaţiei fondurilor şi a rentabilitaţii economice. Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre costul istoric si valoarea neta realizabilă. după natura acestora.

Capitoul I: Delimitari si structuri privind stocurile.

1.1.Stocurile in viziunea Directivelor Europene si a Standardelor de Contabilitate.

1.1.1 Conceptul de stocuri.

Stocurile sunt active circulante:

a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfaşurarii normale a activitatii;

b) în curs de producţie în vederea vânzarii în procesul desfaşurarii normale a activitaţii; sau

c) sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate vânzarii (de exemplu, ansambluri sau complexuri de locuinţe etc. realizate de entitaţile ce au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea de locuinţe). Dacă construcţiile sunt realizate în scopul exploatării pe termen lung, de către entitatea care le-a realizat, ele reprezinta imobilizări.

De asemenea, atunci când un teren este cumpărat în scopul construirii pe acesta de construcţii destinate vânzarii, acesta este înregistrat la stocuri.

Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizari corporale, în sensul că aceasta urmează a fi îmbunataţită în perspectiva vânzarii, la momentul luării deciziei privind modificarea destinaţiei, în contabilitate se înregistreaza transferul activului din categoria imobilizari corporale în cea de stocuri. Transferul se înregistreaza la valoarea neamortizată a imobilizării. Dacă imobilizarea corporala a fost reevaluată, concomitent cu reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.

În cazul în care un activ care a fost iniţial recunoscut la terenuri este folosit ulterior pentru construirea de ansambluri de locuinţe destinate vânzarii, în funcţie de modul de negociere a contractelor de vânzare a bunurilor ce fac obiectul construcţiei şi vânzarii, valoarea terenului se include în valoarea activului construit sau se evidenţiaza distinct la stocuri de natura mărfurilor, la valoarea de înregistrare în contabilitate.

Daca terenul a fost reevaluat, concomitent cu schimbarea naturii activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.

În cazul activelor de natura ansamblurilor sau complexurilor de locuințe care iniţial erau destinate vânzarii şi care ulterior îşi schimbă destinaţia, urmând a fi folosite de entitate pe o perioadă îndelungata sau să fie închiriate unor terţi, în contabilitate se înregistreaza un transfer de la stocuri la imobilizari corporale.

Transferul se efectueaza la data schimbării destinaţiei, la valoarea la care activele erau înregistrate în contabilitate (reprezentată de cost) 1.