Contabilitatea unei firme de comerț exterior - Distribution San Jose SRL

CAPITOLUL I

GENERALITĂŢI ASUPRA CONŢINUTULUI ŞI ROLULUI

COMERTULUI EXTERIOR

1.1. Comerţul exterior – definire, fundamentare, rol

Comerţul exterior¹ este o ramură distinctă a unei economii nationale care cuprinde

operaţiunile comerciale sau de cooperare economica si tehnico-ştiintifică în raporturile cu strainătatea privind vânzarea-cumpărarea de mărfuri, lucrări, servicii, licenţe, consignaţia sau depozitul, reprezentarea sau comisiunul, operaţiunile financiare, asigurările, turismul şi, in general, orice acte sau fapte de comerţ.

Potrivit acestei definiţii, comerţul exterior cuprinde doua componente de baza.

1. Operaţiunile comerciale internationale reprezintă o forma de intedependenta între întreprinderi si economiile naţionale in sfera comercializării si includ:

-comerţul internaţional cu mărfuri, care este format la randul sau, din:

-exportul de mărfuri care cuprinde totalitatea operatiunilor comerciale

prin care o ţară vinde unei alte ţări o parte din marfurile produse

sau prelucrate;

-importul de mărfuri care cuprinde totalitatea operaţiunilor comerciale

prin care o ţară cumpară mărfuri din alte ţări în vederea

satisfacerii consumului productiv şi neproductiv.

-comerţul internaţional cu servicii comerciale, numit şi comerţ invizibil, care

cuprinde serviciile conexe operaţiunilor de export-import

(transporturile, asigurarile, licentele), turismul internaţional;

——————————————

¹Vişan, D., ,,Contabilitateain comerţul exterior”, Ediţia a II-a, Editura Economica, Bucureşti, 1999, pag.13

-operaţiunile comerciale combinate, respective reexportul, compensatiile,

switch-ul, prelucrarea în lohn, operaţiunile de perfectionare etc.,

adica tehnicile utilizate pentu facilitarea schimburilor

şi volorificarea oportunitaţilor de profit commercial.

2. Alianţele şi cooperările internationale reprezintă o formă dezvoltată a legăturilor economice dintre state în vederea realizării unei strategii comune, durabile, in domenii diferite de activitate.

Raţiunile care stau la baza acestor legaturi pleacă de la existenţa unor interese comune, complementaritate tehnologica, exploatarea eficientă a competentelor şi resurselor proprii.

Pincipalele forme de alianţe şi cooperarări internaţionale sunt urmatoarele¹:

- cooperările pe baze contractuale, în care pot fi incluse contractele

de licenţă, franşizarea, subcontractarea etc., toate constituind forme de transfer international de tehnologie de productie (licenţierea, subcontractarea) sau de comercializare (franşsiyarea);

-alianţe strategice sub forma de asociaţii, consorţiietc. pentru construirea de obiective în comun, livrări la cheie, consulting-engineering etc.;

-cooperarea instituţionalizată, reprezentată de sicietăţile mixte.

Prin participarea, sub diferite forme la circuitul mondial de valori, comerţul exterior are multiple efecte cum ar fi²:

- efecte economice de tip valoric concretizate sub forma diferenţelor dintre incasările şi plăţile internaţionale din operaţiunile de export-impot generate de diferenţele dintre productivitatea natională şi internatională a factorilor de productie;

- efecte economice de tip material concretizate sub forma valorilor de intrebuinţare care satisfac cantitativ şi calitativ anumite nevoi reale ale economiei naţionale;

- efecte economice de tip propagat sau indirect care, deşi nu se localizează în mărimi concrete, reprezintă aprecieri orientative privind aportul comerţului exterior la introducerea progresului tehnic, îmbunatătirea proportiilor din economie, valorificarea mai bună a factorilor de producţie interni, facilitarea mutaţiilor structurale ale producţiei materiale interne etc.;

- efecte economice de tip social şi politic care, deşi nu se pot cuantifica, exercită influenţe positive cu incidenţe multiple asupra unei economii naţionale.

Prin intermediul acestor efecte, cu precădere a celor economice, comerţul exterior devine un pilon important al dezvoltări une economii naţionale.

1.2. Trăsăturile economico-financiare ale activitatii de comerţ exterior

Activitatea de comerţ exterioreste caracterizata de anumite trăsături specifice datorită mediului în care întreprinderea este nevoită să actioneze, şi anume pieţele externe.

Principalele trăsături economico-financiare ale activitătii de comerţ exterior sunt¹:

- Caracterul economic al activitaţii, concretizat în derularea unui circuit de fonduri materiale şi bănesti generatoare de rezultate economico-financiare. Activitatea de comerţ exterior contribuie la crearea şi sporirea venitului naţional al ţarii;

- Interferenta factorilor nationali cu cei internaţionali, caracterizată prin existenţa elementelor de extraneitate în cadrul raporturilor economico-financiare cum ar fi subiecţii de drept apartinand unor legislaţii nationale diferite. În acest caz, relaţiile de comerţ exterior ies partial sau total de sub juristicţia internă a unui stat şi se completează cu uzantele şi normele dreptului internaţional sau cu normele de drept civil ori comercial ale unui alt stat;

- Diversitatea şi specificarea activitaţii de comeţ exterior, care constă în apariţia alături de forma clasică a import-exportului de mărfuri şi a unor forme noi de comerţ exterior şi cooperare cum sunt: comerţul cu drepturi de proprietate industrială, operaţiunile combinate de comerţ exterior, exporturile complexe, cooperarea economică etc.,

- Sistemul de finanţare şi creditare a activitaţii de comerţ exterior, caracterizat de modalitătile prin care întreprinderea participantă la tranzacţii economice internationale işi asigură fondurile necesare desfasurări activitaţii. Finanţarea are drept obiectiv asigurarea fondurilor proprii sub forma capitalului social şi a celorlalte fonduri proprii cu imprumuturi financiare, comerciale şi de altă natură.

- Sistemul de deconectare a activităţii de comerţ exterior, structurat în:

- mijloace de plată, care reprezintă totalitatea mijloacelor materiale şi bănesti prin care se poate lichida un angajament finanaciar. În acest sens se poate folosi aurul, devizele, valuata, drepturile speciale de tragere, unitatea monetară europeană, moneda natioală;

- instumente de plata şi de credit, care reprezintă înscrisurile şi efectele comerciale în valuta care reglementează lichidarea angajamentelor internaţionale, cele mai utilizate fiind: trata, biletul la ordin, cecul, cardul;

- modalitati de plată, concretizate în tehnicile bancare prin intermediul cărora se deruleaza operaţiunile de încasari şi plăti internationale, cele mai utilizate fiind: acreditivul documentar, incasso-ul documentar, ordinul de plată, scrisoarea de garantie bancară, mecanismul plătilor prin clearing.