Contractul Internațional de Factoring

INTRODUCERE

Secolul nostru este secolul noilor servicii bancare şi experimentelor. Datorită influenţei comune a creşterii concurenţei între bănci şi instituţiile financiare, precum şi datorită apariţiei noilor restricţii la obţinerea beneficiului bancar, a fost condiţionată creşterea numărului şi frecvenţei de folosire a operaţiunilor tradiţionale.

Multe bănci încep a oferi servicii noi, datorită concurenţei sau pentru autoritatea pe piaţa bancară, adică ridicarea nivelului de prestigiu, datorită creşterii deservirii numărului de conturi ale clienţilor.

Finanţarea comerţului exterior prin metodele moderne este sensibil mai eficientă decât finanţarea prin modalităţi clasice de creditare.

Livrarea unui bun sau presatarea unui serviciu cu plată la termen reprezintă punctul forte de creştere a exporturilor, însă această facilitate oferită importatorilor poate determina creşterea riscurilor la care exportatorii sunt expuşi până la data încasării. Încasarea creanţelor poate deveni o problemă care ar afecta serios activitatea exportatorului.

Lipsa temporară de lichiditate, ca urmare a livrării cu plata la termen, obligaţia onorarii la timp a datoriilor angajate faţă de terţi, alţi factori interni şi externi care acţionează asupra economiei unei ţări pot transforma o afacere profitabilă într-o afacere păguboasă

Asemenea probleme pot fi rezolvate prin apelarea de către exportatori la tehnicile moderne de finanţare. De aceea, exportatorii trebuie să fie conştienţi asupra posibilităţilor existente pentru acoperirea riscurilor şi pentru transformarea în lichidităţi a creanţelor scadente la termen şi să apeleze la acele tehnici de finanţare care sunt favorabile.

Se manifesta mari reticenţe la utilizarea factoring-ului, ca urmare a neînţelegerii conţinutului, necunoaşterii modului de folosire şi nesesizării avantajelor multiple implicate sau mobilizarea imediată a creanţelor scadente reprezintă o necesitate pentru exportatori.

La realizarea lucrării am folosit documentare bibliografică, în special în cazul prezentării aspectelor teoretice, şi documentare directă, practică, prin informarea din acte normative, studii de caz şi consultarea unor specialişti din domeniu. Suportul bibliografic folosit se sprijină cu precădere pe materiale publicate în ţări cu experienţă îndelungată în acest domeniu, însă conţine şi informaţii desprinse din diferite articole ce oferă date mai recente şi nu în ultimul rând obţinute în urma consultării site-urilor web ale diferitelor instituţii specializate.

Dacă ne propunem să concluzionăm sub aspect general aspectele de natură metodologică regăsite la nivelul prezentei lucrări putem preciza că toate metodele, tehnicile, procedeele şi instrumentele utilizate au stat la baza obţinerii rezultatelor cercetării realizate. Acestea se concretizează în evidenţierea aspectelor teoretice şi practice ale factoringului printr-o abordare internaţională, dar şi naţională, de la trecut la prezent, identificând totodată perspective viitoare în dezvoltarea tematicii abordate.

Am ales această temă datorită faptului că această formă de finanţare este foarte puţin cunoscută, încercându-se o pledoarie în favoarea acestei forme de finanţare a afacerilor atât în plan intern cât şi internaţional. Am încercat prin această lucrare să schimb percepţia de produs inferior care persistă asupra factoringului, datorită faptului că în derularea lui rolul principal îl joacă nu băncile ci companiile private de finanţare , ceea ce automat l-ar face mai riscant. În fapt necunoaşterea produsului, a avantajelor reale ce pot fi obţinute din folosirea sa au dus la această percepţie că factoringul ar fi ultima variantă de finanţare la care recurg firmele în cazul în care sunt respinşi de bănci, semn clar al unor probleme majore pentru firma în cauză.

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CONTRACTUL INTERNAȚIONAL DE FACTORING

1.1.Definirea notiunii de factoring

Conceptul de factoring nu este nici pe departe unul nou. Radacinile sale ajung pana la Roma antica, unde producatori bogati si negustori utilizau un agent comercial sau factor pentru a administra vanzarea marfurilor lor. Inscrisurile istorice arata ca acesti agenti erau folositi cu precadere in Epoca Medievala.

Factoringul international isi are originile in secolul al XVII-lea, fiind concentrat in comertul cu textile dintre Anglia si Statele Unite. Creat de practica engleza, factoringul a dobandit o amploare deosebita in S.U.A. in conditiile comertului cu coloniile .

In ziua de 21 decembrie 1620, cand pelerinii au debarcat de pe bordul vasului Mayflower, aveau un aliat deosebit de important. De fapt, acest „partener tacut” a fost cel care a facut posibila navigarea acestora din Plymouth (Anglia) catre Lumea Noua, partener cunoscut mai tarziu sub denumirea de factor.

Acordul incheiat cu un grup de comercianti din Londra avea drept scop finantarea expeditiei catre Lumea Noua si a reprezentat o forma timpurie a factoringului in care resursele banesti erau avansate in schimbul garantarii rambursarii lor la scadenta.

Aceasta noua forma de finantare a avut o contributie esentiala, un rol hotarator in pasirea S.U.Ain randul celor mai industrializate tari din lume. Colonistii din Plymouth stabiliti pe tarmurile Lumii Noi aveau sa se confrunte cu realitatile construirii unei vieti noi: nevoia de a obtine marfurile si materialele necesare construirii coloniei, pe de o parte, si aceea de a-si plati datoriile implicate de expeditie, pe de alta parte.