Costul parțial în instituțiile de credit

1. Concepte, convenţii şi termeni cheie

Contabilitatea financiară are calitatea de a oferi o imagine clară asupra performanţei şi poziţiei financiare a unei entităţi la un anumit moment. Informaţiile generate sunt privitoare la funcţiile societăţii şi anume: producţie, desfacere, administraţie, finanţe. Lipsa detaliilor privind eficienţa îi oferă managerului o bază incompletă de fundamentare a unor decizii în ceea ce priveşte planificarea şi controlul.

Datorită caracterului general al contabilităţii financiare din punct de vedere al structurii de informaţii, s-a impus necesitatea de dezvoltare a unui sistem care să furnizeze date complete şi complexe cu privire la eficienţa funcţiilor societăţii. Soluţia pentru această situaţie o reprezintă Contabilitatea costurilor.

Contabilitatea costurilor furnizează informaţii care duc la determinarea costului produselor. În acest scop se folosesc metode de calcul şi analiză a costurilor pentru diferitele părţi componente ale unei organizaţii.

Contabilitatea costurilor beneficiază de o organizare a conceptelor în scopul corelării costului cu produsul sau serviciul furnizat:

1 Sisteme de costuri: cost istoric sau cost actual, cost estimat, cost standard

2 Metode de calcul a costurilor: pe comenzi, procese, faze, activităţi, etc.

3 Tehnici de calcul a costurilor: cost marginal, cost total, cost direct, etc.

Avantajele pe care le generează cunoaşterea rezultatelor din contabilitatea costurilor sunt de necontestat atunci când avem în vedere un model eficient de a obţine un profit.

Valoarea informaţiilor furnizate constă în bogata sursă de cunoştinţe, bază de fundamentare a deciziilor pe termen scurt: relaţia cost-volum, a produce sau a cumpăra, a menţine sau a înlocui sistemul de producţie.

Scopurile contabilităţii costurilor pot fi conturate în:

1 Cunoaşterea costurilor în diferite conjuncturi pentru a determina un comportament, dar în principal pentru a stabili un diagnostic şi de a acţiona în acest sens. În acest scop se urmăreşte colectarea şi analiza cheltuielilor, măsurarea producţiei în diferite etape de manufacturare şi corelarea cheltuielilor cu produsele fabricate

2 Contabilizarea costurilor, proces care începe prin înregistrarea cheltuielilor şi se încheie cu sintetizarea unor date statistice

3 Controlul costurilor oferă posibilitatea de a regla costurile în conformitate cu ritmul necesar impus de diversele conjuncturi; costul poate fi controlat prin standarde, bugete, rapoarte, audit

4 Controlul bugetar presupune compararea previzionărilor din bugetele întocmite cu situaţia reală la momentul în care contextul permite cunoaşterea situaţiei practice. În consecinţă, estimările din bugete se pot menţine sau se pot revizui în raport cu realitatea şi tendinţele imediate.

5 Auditul costurilor verifică gradul de corectitudine al procedurilor de contabilizare.

Contabilitatea costurilor este un barometru pentru eficienţa departamentelor de producţie ale întreprinderii şi pentru profitabilitatea categoriilor de produse pe care entitatea le fabrică.

Din punct de vedere organizatoric, entitatea este împărţită în structuri care corespund unor centre de responsabilitate corelate între ele. Aceste centre sunt dependente între ele furnizându-şi prestaţii reciproce şi ajungând în urma proceselor desfăşurate să obţină produsul sau prestarea de serviciu stabilită. Informaţiile de detaliu provin din aceste centre, se grupează şi permit calculul costului şi al rezultatului.

Din punct de vedere legal, contabilitatea costurilor este mai puţin îngrădită în comparaţie cu contabilitatea financiară. Aceasta din urmă fiind supusă reglementărilor şi standardizărilor.

Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1826 de aprobare a Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune încorporat în Legea contabilităţii reprezintă suportul legal pentru desfăşurarea contabilităţii costurilor. Fiecare entitate îşi stabileşte nevoia de informaţii interne, de structură la un nivel mai mult sau mai puţin analitic, în funcţie de obiectivele propuse. În concluzie, se adaptează particularităţilor fiecărei entităţi.