Deprecierea Activelor Fixe

INTRODUCERE

Contabilitatea din România cunoaşte profunde modificări pentru asigurarea armonizării cu normele europene şi internaţionale. Drumul parcurs este o legătură continuă între practică şi teorie, în cadrul căruia experienţa din practică a fost cea care a anticipat şi modelat teoria şi metoda contabilităţii.

Statul rămâne unul dintre utilizatorii principali ai informaţiei contabile, iar firma trebuie să-şi integreze în managementul său riscul fiscal, eficacitatea fiscală, costul fiscal, astfel încât să-şi asigure securitatea şi eficienţa resurselor economico-financiare.

Aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate este foarte importantă deoarece asigură comparabilitatea indicatorilor economici de la noi cu cei din afară. În plus, noile criterii dau certitudinea că datele contabile sunt reale, ceea ce va însemna ca nu se vor mai putea face anumite artificii contabile sau, mai corect spus, dacă se vor mai face asemenea artificii vor fi foarte usor de detectat, mai ales că firmele vor fi obligate sa angajeze cu contract un auditor extern.

O multitudine de factori endogeni şi exogeni face necesară cunoşterea de către profesioniştii contabili a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), într-o lume a globalizării si mondializări; ca angajaţi sau liber profesionişti, aceştia trebuie să sprijine managementul întreprinderilor în elaborarea unor politici contabile care să facă din contabilitate un element esential al conduceri.

I. IMOBILIZĂRILE CORPORALE – IAS 16

I.1. IMOBILIZARI CORPORALE - DEFINIŢIE ŞI CLASIFICARE

Imobilizările sau activele imobilizate reprezintă bunuri şi valori de orice natură, achiziţionate sau create de unitatea patrimonială, destinate să servească o perioadă îndelungată, mai mare de un an, şi care nu se consumă de la prima utilizare, îşi păstrează valoarea şi forma pe toată durata folosirii şi îşi recuperează valoarea treptat pe calea amortizării.

Imobilizări corporale – reprezintă bunuri economice cu conţinut material existent în activul patrimoniului unităţii, care formează baza tehnică de producţie şi comercială. Sunt formate din:

- Terenuri şi amenajări de terenuri;

- Construcţii;

- Instalaţii tehnice,mijloace de transport, animale şi plantaţii;

- Mobilier,aparatură birotică,echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale;

Conform standardelor internaţionale de contabilitate imobilizările corporale sunt active destinate să fie utilizate în producţia de bunuri, în prestaţia de servicii, să fie închiriate terţilor sau să fie folosite în scopuri administrative şi socotite a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un exerciţiu contabil.

I.2. OBIECTIVUL ŞI ARIA DE APLICABILITATE A STANDARDULUI

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 16 “Imobilizări corporale” , intrat în vigoare la data de 1 iulie 1999, are ca obiectiv descrierea tratamentului contabil pentru imobilizări corporale, astfel încat utilizatorii de situaţii financiare să poată discerne informarea despre investiţia entităţii în aceste active şi schimburile într-o atare investiţie. Problemele pricipale în contabilitatea activelor fixe, de natură corporală, sunt recunoaşterea activelor, determinarea valorii nete contabile, cheltuielile privind amortizarea şi pierderile din depreciere care să fie recunoscute în relatie cu acestea.

IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea terenurilor şi a mijloacelor fixe, exceptând cazul când un standard prevede sau permite o abordare contabilă diferită.

Acest standard nu se aplică pentru :

- imobilizări corporale clasificate ca deţinute pentru vânzare în conformitate cu IFRS 5 ,,Active imobilizate obţinute pentru vânzare şi activităţi întrerupte“;

- activele biologice aferente activităţilor agricole;

- recunoaşterea şi evaluarea activelor de exploatare şi evaluare;

- concesiunile miniere şi rezervele minerale.